1 girl, 2 possibilities

Lola

2011-12-06T04:30:00.000-08:00

Lola infasoara guma de mestecat din gura de doua ori, in jurul aratatorului. Lola ar vrea sa deruleze doua saptamani din viata in mijlocul patului, avand pe corp doar niste sosete tricotate, lungi. Lola studiaza clavicule frumoase si deseneaza in mintea ei curbe care nu exista.
Adulmeca suflete de la distanta si le fura tot zvacul. Lola vrea artificii in dormitor si sampanie veche de 300 de ani. Vrea evenimente organizate in localuri cu podele de marmura, pe care sa tropaie cu tocurile McQueen si sa nu cada. Lola vrea sa nasca ascultand muzica in casti.
Are cele mai ciudate gusturi. Lola poarta cape violet din catifea atunci cand ploua. Lola ofera aur celor care o asculta.

Dimineata cu zahar

2011-12-04T02:29:00.000-08:00

Pentru ca este multa cafea la filtru, multa si prea tare, aproape motorina, trebuie sa pun mai mult zahar, si adaug si putina apa daca e nevoie.

Mie mi se intinde creionul dermatograf si incerc sa-l estompez putin cu degetele. Mie imi apar punctulete negre pe pleoape, saruturi timide din partea genelor incarcate cu mascara. Imi fac manichiura si apar contururi pe langa unghii. Nu ma deranjeaza. Mie imi sare oja si nu refac manichiura in ziua respectiva, nici urmatoarea. Eu ma acopar cu crema de mure.

In dimineti ca asta as pune cauciucuri de iarna si as pleca pana la Brasov. As avea cu mine Morcheeba si Bloody Beetroots. Poate si niste Africa Hitech. As trece pe la Mc inainte (da sa fie dimineata-dimineata, bruma si soare rece) si obligatoriu o punga de macarons. Si de-acolo, ma opresc unde-am chef.

1 decembrie

2011-12-01T08:23:00.000-08:00

este destul de frig aici. am reglat caloriferul pe 5 si am pus pe mine o paturica IKEA, cu franjuri. pentru ca aseara au degenerat lucrurile, dupa vin fiert si o vorba cu o prietena veche si foarte draga, acum ma refac. ma uit pe youtube la filmulete cu miscarea legionara si ma gandesc ca n-ar fi rau deloc sa.....Cu toate astea, nu prea-mi place relatia lor cu divinitatea. fiecare cu ale lui, pana la urma.

o tigara si 5 minute mai tarziu, o mini-lista cu filme de vazut e foarte foarte necesara. n-am vazut un film bun de secole. si ma amuza exprimarile mele hiperbolice care nu spun, de fapt, nimic. te-am impresionat? nu? nici asta nu reusesc. de secole inseamna de o luna. tot e mult. dar in seara asta ma uit la trash humpers, mai este vin, tigari sunt, pacat ca doar slims.

in alta ordine de idei, mi-am luat lotiuni parfumate de la yves rocher si sunt cele mai tari. si cel mai tare truc, de fapt, este sa spargi cateva capsule de vitamina E si sa amesteci continutul cu crema. e recomandat mai ales iarna!

trecand peste gandurile din universul feminin si nu numai, imi trebuie ceva inspiratie pe directia violenta....ceva extrem? sporturi extreme? nu. violenta, descrisa frumos in cadre lungi de film sau in printuri castigatoare la festivaluri de publicitate. aveti din astea? american history x.

dar nu, azi e seara lui harmony korine. si caldurica ikea.

ce se-ntampla noaptea

2011-07-26T11:50:00.000-07:00

-Haideee ca ce se-ntampla acolo e....e prea bine, iti zic.

Evit stangaci resturile de saorma de pe strada, o voma si ma cuprinde lumina calda, verde, care razbate prin geamurile localului doar ca sa se poata intinde pe mine. Aproape ca-mi pare rau ca n-am luat nimic la mine - inauntru este, la propriu, un haos complet binevenit - oameni care celebreaza suprematia instinctelor si care, sub stricta supraveghere a romului, se vaneaza intre ei. Este aproape ciudat cum intr-un bar atmosfera poate fi comparabila cu cea data de intunericul umed, ostil (si atat de adictiv) din club. O voce stridenta, deranjanta, ma impunge insistent si cere loc sa treaca...fata. Stiu ca nu vroia sa fiu acolo. In prima faza, pare un pigmeu urat, dornic sa genereze niste reactii, fie ele pozitive sau negative. Rade mult, isi trece mainile prin par si apoi contureaza delicat, cu degetul, traseul vizual pe care cei jur sa-l urmeze.

Paharul in care se-nghesuie atatea cuburi de gheata pare prea rece, dar cred ca pana la urma este mana lui prea calda, care a luat, pana la urma, paharul. O prezenta obligatorie in dreapta mea, despre care nu stiu foarte multe. In jur, toate zgomotele se prabusesc si o dulce nepasare se raspandeste pe langa noi. El stie ca, desi pentru foarte putin timp, m-a facut sa zambesc, sa fiu vulnerabila si aproape sa-l las sa ma mai priveasca putin. Apoi, la bar: combate rapid orice stare anxioasa si amplifica senzatiile din timpul flirtului. Cateva ore mai tarziu, cobor din taxi, cumpar 2 ciocolate, 2 pachete de tigari si o cola. Ma impiedic in drum spre pat si fac mult zgomot. In pat o sa gasesc mana lui calda.

imi place repede

2011-04-26T10:42:00.000-07:00

ti s-a intamplat vreodata sa nu-ti amintesti, pur si simplu, ce-ai facut in ultimele zile? n-ai amnezie, stii cum te cheama, si totusi n-ai putea retrai sau rememora o anumita activitate pentru ca iti scapa detaliile. stii ca te-ai dus la dentist. dar o buna parte din ce s-a intamplat de fapt s-a sters, ca si cum noaptea a suflat iritata un val de fum narcotic peste activitatile mult prea solicitante din timpul zilei. eu sar de pe scaunul de la birou direct in baie. remarc santuletele mici care se umplu cu firimituri de apa, intre placile de gresie, la fel cum remarc si contrastul dragut intre culoarea ojei de pe unghii si bleu-ul spalacit al placilor alese de tata. imi priponesc ochii picurati cu caramel in oglinda si am o viziune foarte fast-forward: in casa mea din blocul nou o sa am nuante de rosu cu siguranta, in niciun caz bleu vag si sters. ma trezesc cum fac cercuri obsesive si regulate pe fata, cu miscari la fel de caraghioase ca cele ale fetelor-porno de pe vinilurile de aerobic din anii 80. Doar ca eu aplic fondul de ten pe fata si incerc, printre flash-backuri si viziuni fantasmagorice din viitor, sa fac fata prezentului, trecand prin el si fiind constienta de ochii migdalati din dotare doar cand privesc in oglinda sau in ochii altcuiva. Oricui altcuiva (si doar persoane anume), pentru ca din dorinta de a evita aceste scan-check-uri brutale si foarte abrazive, emotional vorbind, care impun cu necesitate recunoasterea propriei constiinte intr-o lume cu totul straina, o fac foarte rar. in masina ascult acelasi cd de prea mult timp. si oricum, in timp ce ma feresc aproape psihotic de scrumul care se ingramadeste pe mine cu inversunare, in loc sa fuga liber pe alte parbrizuri, eu sunt deja la masuta din irish pub, unde urmeaza sa ma intalnesc cu cineva.

si toate pentru ca ne place REPEDE asa de mult si pentru ca prezentul e prea grabit ca sa putem face ceva cu el, in mod real.

Fantezii de cafenea

2010-10-01T03:27:00.000-07:00

În jurul meselor mici şi rotunde, în stil parizian, se încheagă poveşti suculente. Şi nu mă refer la fripturi în sânge ci la fragmente de viaţă, la situaţii care rămân în perimetrul mărginit de scaune şi canapele. Ca în Pulp Fiction; unii plănuiesc un jaf, alţii discută despre Dumnezeu si retragerea din lumea interlopă.

Schimbând contextul, la o cafenea din Bucureşti, chelneriţa îşi admiră unghiile lăcuite cu Mac, cadou de la sora ei, proaspăt întoarsă din L.A. Aflu detalii domestice stând la măsuţa de lângă bar. Ioana (căci aşa o cheamă), mestecă gumă zgomotos şi serveşte un cuplu de bătrânei cu plăcintă de lămâie. Rar dau peste localuri care servesc plăcintă de lămâie.

Îmi plac cuplurile septuagenare. Se înţeleg din priviri şi discută despre ce cadou ar putea oferi nepoţilor la absolvirea facultăţii. Ridică bănuitor din sprâncene când îşi aduc aminte de diploma nepotului, pe care scrie “specialist în relaţii publice” şi îşi fac griji cu privire la viitoarea sa carieră, într-un domeniu confuz şi pe o piaţă instabilă.

În dreapta mea, burlacul afacerist mai cere două pliculeţe de zahăr şi aruncă priviri scurte manşetelor de la cămaşă. Cu siguranţă are o întâlnire şi vrea să-ncapă în descrierea unei imagini impecabile. Soarbe de câteva ori din cafeaua cu lapte şi se ridică brusc pentru a întâmpina un fotograf. Picioarele scaunului scrijelesc deranjant podeaua cafenelei şi burlacul afacerist se emoţionează, vărsând cafeaua pe manşetele albe, albe…

Un clinchet cristalin se risipeşte în tot localul. Într-un separeu, câteva fete sărbătoresc logodna prietenei lor. Încântată de perspectiva unui viitor care sună foarte…portocaliu, alături de bărbatul visurilor şi realităţii sale, domnişoara demonstrează veridicitatea diamantului pe oglinjoara din poşetă. Nu cred că a adus oglinjoara special pentru asta, pare genul care poartă la îndemână penseta, pila, pudra, rujul şi mascara. Posibil strictul necesar, pentru ea. Chiar dacă unii cataloghează acest obicei drept scumpă frivolitate ce smulge un zâmbet ironic, maxim două, eu susţin “strictul necesar” al fiecăruia, oricât de excentric ar fi. Cum este, spre exemplu, triada ochelari de soare-parfum-perie, care nu părăseşte niciodată torpedoul maşinii şi care face casă bună cu cele două cutii de cd-uri.

Chanel no. 5! Te izbeşte şi te lasă plutind într-o atmosferă familiară. Cunoaştem cu toţii fenomenul; dacă nu l-ai avut chiar tu, l-ai oferit cadou sau îl ştii de la o prietenă. Chanel no. 5 e inconfundabil şi îl poartă doamna de la două mese distanţă care îşi deschide tacticos laptopul. Comandă un ceai şi pentru câteva secunde se pierde cu privirea. Se gândeşte probabil la ultima vacanţă în Tunisia, în care a făcut poze cu cămila doar pentru a le da satisfacţie copiilor. Ar fi preferat să fie chiar acum la piscina hotelului în care a fost cazată, răcorindu-se cu cocktailuri dulci.

Dar sunt doar fantezii.

asa e in romania

2010-08-25T05:25:00.000-07:00

O brigada de tiganusi -hoti, personaje care ocupa abuziv centrul vechi al capitalei, creand un contrast cu terasele poleite si care genereaza idei xenofobe, involuntar. se urca in metrouri, suspendand in aer un timbru vocal specific care te face sa intorci privirea. vin la semafor, se lipesc de faruri si umbla desculti, chiar si iarna, purtand catelusi in brate. tiganii. majoritatea creaza o stare de disconfort profunda, te baga intr-o celula numita angoasa si te tin prizonier. nu prezenta lor e cea care creaza starea asta, ci incercarea lor, repetata, obsesiva (pana la urma este cea care le defineste existenta) de a "castiga" ceva prin jaf mental, emotional, material. fac roata haotic in bocancii plini de noroi, coboara din carutele in care incap vreo 10-20, toti, si isi cladesc imperii de prost-gust, sprijinite pe relatii de sange negru si sustinute de toleranta celui care plateste impozit.

nu imi plac tiganii. un vecin a stat internat in spital luni de zile in urma unei "pedepse" aplicate in statia de autobuz, pentru ca a refuzat sa le predea portofelul. pe champs-elysees, la o terasa, un chelner care goneste o tiganca cu aceeasi sila cu care alungi o musca toxica, ne asigura ca "e doar o tiganca din romania, am scapat de ea". in scoala generala am asistat la o scena de tortura psihica destinata unei colege. si n-am facut nimic.

imi displac profund ojele ieftine cu sidef, la fel cum imi displac functionarele publice murate in profunzime in butoiul cu prostie. ma duc la administratia financiara a sectorului 2 sa inregistrez un contract si o stimabila cu bucle mov imi spune ca pentru persoanele fizice e "in cealalta parte". in cealalta parte oamenii chiar isi fac treaba. dau telefoane, se intereseaza. contractul trebuia inregistrat la doamna cu bucle. iesise din tura.

dar nu e totul rau. pe langa toate cele n locuri pe care "trebuie sa le vezi", (si este mai mult decat o afirmatie din categoria reclama de guerilla pe facebook)...

ador bucurestiul. imi place cum se vede calea victoriei de sus, dintr-un apartament vechi cu usi inalte si vopsea scrijelita. dupa ploaie, pe langa intercontinental, te straduiesti sa resuscitezi in memorie imagini sepia cu orasul "de altadata", cand se purtau palarii cu boruri largi si manusi albe. sau poti sa formezi un colaj al prezentului: sa ai in priviri zambetele dedicate ale fetelor vintage, amaraciunea unei blonde care si-a pierdut brelocul, barba vanzatorului de ziare in care se preling resturi de saorma, sunetul de mesaj pe telefon, vibratia care imprastie emotia, incordarea pe care tipul ala bun a suportat-o, stand umil pe treptele de la tnb. cand te simti presat de aburii iluzorii din cluburi, de texte si discutii care te dezgolesc brutal, preferi sa o arzi aiurea, pur si simplu. la film, la marginea bucurestiului. poti pierde o noapte intreaga ascultand cum motoarele se intrec cu adrenalina sau te poti refugia cu cei mai buni prieteni pe marginea lacului plumbuita, cu o sticla de vin.se intampla sa vina un tigan sa-ti ofere niste role "noi noute" dar pana la urma ii dai o tigara. era un tigan ok...

e complicat de simplu

2010-08-18T15:06:00.000-07:00

ce se intampla la un moment dat, cand devii superficial, sa zicem. pentru ca poate nu conteaza? diferite arome iti agreseaza constant adierea placuta de ariel din asternuturi si esti agasat. ai vrea parca sa inceteze si nu prea. un prieten, doi, trei si mai trec trei ore asa cum se topesc si clabucii intr-un parau involburat. de la distanta pare firav dar creste zdravan in el un sambure de agresivitate. pe care si-l cultiva, pe masura ce se aduna si pietrele. iti pui un lacat pe sertarul cu emotii si le lasi sa moara acolo, sufocate. le aprinzi cate o lumanare, din cand in cand (cred ca e flacara constiintei) dar de la o vreme incetezi sa faci si asta, gestul ultim si solemn pe care il savarsesti ca pe un ritual simplist fata de propria persoana. cuvinte precum adevar, sinceritate si iubire dau acul de la cantar peste cap. de fapt strica acest cantar cu totul si uite asa se dizolva in paraul de care ziceam si simtul discernamantului. cuvintele astea mari, care sunt atat de mari pe cat sunt de indepartate cuvintele cariera, copii, familie, se astern ca niste plombe in dealurile complicate ale mintii si nu stau bine deloc pentru ca locul lor nu e acolo. si culmea, n-ai zice ca e putrezit si ai spera sa infloreasca precum o explozie de flori de cires in plina primavara. bai, trezeste-te! uite, e tot ora doua. raspunzi sec ca iti place prea mult cand zgomotele si aromele astea straine iti picura pe retina si te uimesc in toata splendoarea lor. da-le drumul atunci. bine. ai un intreg circ de proiectat, de construit, cu farduri expirate si masti din alea de gasesti pe toate drumurile. si te pui apoi pe vanzare: copiii vor tot timpul ceva colorat si exagerat, ceva ce le ia ochii si ii seduce. asta ai ajuns sa crezi fara sa-ti dai seama. si copiii au propriul circ. si tu esti doar o piatra in raul lor. e tot ora doua si e bine ca e noapte, rece si intunecata, ca sa blocheze elanul cuvintelor alora mari care daca ar rupe lacatul ar da cu tine de toti peretii. ba chiar te-ar lasa gol, plutind intr-un abis jilav ca in fata tablei (tot neagra) in clasa 1. deci mai bine hai s-o ardem noaptea cu fardurile triste ca soarele e prea puternic, prea mare pentru noi. si ne place atat de mult incat este frumos de trist. si ajungem sa gasim adevarul, iubirea, sinceritatea intr-un mare circ corporatist cu poarta mare de fier si mandrie inchisa. cu lacat!

o bere si un lac

2010-08-09T04:59:00.000-07:00

"de fiecare data ai ales cea mai proasta cale". "m-am convins de cum esti si nu-mi place". sunt lucruri pe care le auzi de la persoane la care tii, si nici n-ai putea sa le privesti in ochi pentru ca stii ca sunetul va ramane oricum intiparit acolo, adanc. un echilibru? o discrepanta intre ce stii ca esti si cum esti perceput de fapt. poate ca uneori e bine sa auzi ce nu vrei sa stii. bun. ignori, faci ce ai facut pana acum, te gandesti la prezent. si brusc realizezi ca ai pierdut cateva culori, in cateva pahare de vodka cu cola, intr-o camera atat de alba incat te-a durut, in articole false, la un eveniment la care ai fi vrut sa platesti pentru cocktailu ala, numai ca barmanu sa se opreasca din avansurile care ti se prelingeau pe piele si ai fi vrut sa o rupi. poate abia cand esti gol poti sa faci o harta mentala a unui traseu pe care ti-l doresti cu adevarat. dupa ce dezamagesti si dupa ce te complaci in situatii care nu te fac mandra de cine esti. de ce ai facut asta? pentru ca macar ai realizat ca adevarul nu este in conformism, in confortabil, in cum se asteapta altii sa fie. ai avansat cu un nivel si e bine. si cand stai toata ziua in pat si in loc de posterul sex pistols ti se deruleaza in fata imagini cu viata in care esti protagonist, realizezi ca esti tu si ca e ok.

si cand nu stii ce e mai relevant, ce vrei sa fii sau cine crezi ca esti, apar personajele care nefacand nimic, aduc lumina aia pe care o ingropasei demult. lumina care invaluie, te seaca, te rascoleste pana la sangerare si iti confirma ca nu ai pierdut de fapt nimic pe drum.

o bere, un prieten care te stie de 5 ani si un lac compun o realitate care te nauceste mai rau decat cele mai puternice halucinogene. pentru ca realitatea este cea care te loveste cu senzatii despre care nu stiai nimic, si razi cand iti dai seama ca ai fost un prost incercand sa fugi de ele. si cum ajungi din nou la tine intr-un context asa banal? stabilim ca limbajul e pervers, ca simpla enuntare a unei idei imprima o impresie puternica asupra celeilalte persoane. si din momentul in care intervine gandirea falsa, uiti iar de ce simti de fapt. lasi cuvintele si incerci sa simti ceva. unde ai simtit ultima data, cand? un cerc care pulseaza in stomac si se ridica navalnic spre gat. ultima oara cand te-a durut de cat de tare ai simtit? atat de tare incat ai zis ca e fals, e ireal si ca vrei sa scapi de tot. ultima data cand ai fost strans in brate atat de tare incat caldura te-a facut sa te topesti in propriul sine? ultima data cand un apartament cu tapet vintage te-a golit de ganduri si te-a lasat liber si tremurand intr-o bula atemporala in care cuvintele nu-si aveau rostul? ultima data cand atingerea pe mana a unei prietene ti-a confirmat faptul ca si tu, si ea sunteti acolo si asa o sa fie mereu? ultima data cand ai evitat o privire de frica sa nu se vada? ultima data cand in loc sa lasi totul sa curga ai spus stop, eu revin la altceva mai banal pentru ca e mai simplu asa?

si uite asa ajungi iar la tine. sunt lucruri pe care trebuie sa le faci ca sa ajungi aici, si nu sunt gresite. inveti sa te cunosti si sa iubesti drumul pe care l-ai ales, pentru ca stii ca undeva, acolo unde te va duce, te vei contopi iar cu lumina si atunci, in sfarsit, o sa lasi sa se vada asta si n-o sa te mai indoiesti de ce simti niciodata.

i forgot about yesterday

2010-07-27T03:28:00.000-07:00

nu ti se intampla sa te uiti la o poza, sa zici: ia uite, aici nu aveam cearcane si tocmai ma alesesem cu o freza foarte nasoala? o poza de acum 7 ani. iar tu de acum nici n-ai mai putea intelege ce fel de identitate aveai atunci. ce gandeai? la ce tineai? ce respectai? de ce iti era frica? acum? acum urci rapid niste trepte, le calci, pe unele delicat, pe altele apasat, si le pui la pastrat in dosarul "experiente". experiente care se vor reflecta in cum raspunzi maine la telefon, in cui raspunzi la telefon, in ce vei face in seara asta. la cine renunti si pe cine pastrezi. la cine te gandesti si la cine nu. de cine razi si felul in care nu ii spui sau ii spui ca ti se pare penibil. astazi este un joc. ti-ai stabilit cateva repere, unele sunt subrede dar crezi in ele, si pana la urma vor deveni pilonii tai de stabilitate si cand te vor parasi copiii. astazi zambesti si nu mai vrei apropiere. sau o vrei cu disperare si o uiti intr-o sticla de vin, la care apelezi in situatii de urgenta. si nu numai, a devenit prietena ta, care nu te intreaba nimic si careia nu ii datorezi nimic. si mai ales, fata de care stii ca nu vei dezvolta niciodata sentimentul care te macina, care te alina, nu vrei sa o atingi. vrei doar sa o gusti. sa furi din ea putin si sa te multumesti cu asta. si toata lumea e fericita. cam la asta se rezuma si perioada in care experientele de viata se agata de pilonii tai cu disperare, incercand sa ii roada sau din contra, sa-i sprijine.

mai bine asa decat...?

2010-05-18T06:41:00.000-07:00

cum e mai bine? sa-ti infigi un ac in vena si sa-ti dai ochii peste cap in mod repetat, satul/a de violurile incasate, ca in Liberia, sau sa inghiti toanele bibliotecarelor cu fard ieftin pe pleoape, ale patronilor care nu-ti fac contract de munca si nu-ti platesc salariul? sa stai in canale sau sa-ti faci rate la provident? sa ai 3 masini straine si sa nu stii sa legi doua cuvinte sau sa suporti, ca un profesor respectabil, balivernele unor fetite cocosate de tocurile stiletto care vin la scoala doar ca fie racolate in fiecare zi de cheliosi diferiti? sa duci o viata boema si sa nu-ti permiti o masa la restaurant sau sa n-ai timp de copii, pe care-i recompensezi generos cu genti Marc Jacobs si excursii la Moscova? care-i treaba cu choose your destiny? mortal kombat?

constangeles

2010-05-16T01:43:00.000-07:00

snobismul este o floare care se intalneste din ce in ce mai des, insa daca exista vreun loc in care ea nu ofileste probabil niciodata, acela e cu siguranta constanta.
seara, se dau ture cu masini de lux proaspat spalate. la semafor, colegii tai din audi-ul cu ledulete se agita ca niste cimpanzei doar ca sa vada cu cine esti si cu cine nu esti in masina. armate de minore din diferite zone ale orasului (si de pe langa) vin tropaind spre office. au fuste scurte, roz, negre, mulate, decolteuri, tocuri cat mai mari si mai subtiri. in cluburile de fite, stai la coada sa intri pentru ca e bine sa fii vazut la masa lui X, band din bautura lui X si facandu-l pe X sa se simta bine. un fel de clovn.
in cafenelele de fite, dress-code-ul chiar presupune sa-ti pui pe tine cele mai bune haine. si cand intri, o fata cu multi sponsori care ii furnizeaza periodic tone de farduri Dior te scaneaza din cap pana in picioare.
sunt persoane care isi parcheaza SLK-ul in fata blocului, dar locuiesc cu inca 3 -4 rude intr-un apartament de 2 camere.
de ce vorbesc despre constanta si nu despre bucuresti? pentru ca la urma urmei si aici sunt fite, nu? diferenta este ca aici sunt mai putine persoane care fac imprumut la banca pentru tinute complete Hermes. Aici, majoritatea persoanelor care frecventeaza dorobanti-ul isi permit sa zboare la barcelona cand au chef, pentru ca isi permit. in constanta nu conteaza daca iti permiti sau nu, conteaza sa para ca iti permiti.
din pacate, am intalnit oameni pentru care inteligenta, caracterul, simtul umorului, calitatea, creativitatea si experienta se masoara invariabil in bani.

rebranding

2010-05-15T10:47:00.000-07:00

n-am mai scris de peste un an. o colega mi-a spus sa mai scriu. ultimul comentariu primit a fost din martie anul asta. poate ca de asta am zis ca totusi are un rost sa incep din nou, tot aici. n-am mai scris pentru ca mi se pare mai bine sa vorbesti cu o persoana pe care o vezi, o atingi si ii simti mirosul. chiar daca e natural sau coco mademoiselle. de ce ti-ai pune sufletul pe o tava virtuala? am invatat ca orice actiune are o consecinta, mai devreme sau mai tarziu. in ultimul post am scris despre lucruri extraordinare. de fapt despre curajul de a face ce vrei, fara sa-ti pese de consecinte. in ultimul an am facut tot ceea ce nu credeam ca o sa fac vreodata. pentru ca vine un moment in care incepe sa iti placa rujul rosu, tocurile, alt gen de muzica. cand incepi sa primesti carti de vizita si sa o arzi cu oameni "importanti". o perioada in care iti schimbi prietenii fara sa analizezi prea mult situatia. cand realizezi ca pana acum, desi ai facut totul ca la carte, n-ai primit nimic. ca seara in cismigiu e de 10 ori mai bine ca la paris, daca persoanele cu care esti te cunosc si vor sa le cunosti si tu la fel de bine. cand iubesti o persoana pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce vrei sa fie. cand inveti sa spui nu, eu nu vreau asta. si sa faci ceea ce vrei, asumandu-ti riscurile. o perioada in care post-urile pe blog sunt mai scurte.

adrenalin junkie

2009-03-13T04:55:00.000-07:00

vorbeam zilele trecute cu simona despre lucruri extraordinare. imi povestea despre o fata care nu are poze de la nunta ei. motivul? a fugit cu al ei logodnic in japonia unde s-au luat, iar singurii martori au fost 2 femei de servici care nu stiau sa faca poze. bun. ne gandim noi putin si ne dam seama ca ceva extraordinar nu am facut pana acum. insa ne consolam cu gandul ca suntem abia la inceput si de acum inainte urmeaza incalcarea tuturor promisiunilor fata de sine. oricui i s-a intamplat sa spuna prin liceu: vai, eu nu voi face asta niciodata!, iar peste cativa ani sa faca exact lucrul de care se temea. cred ca toata lumea intelege la un moment dat uzitata expresie: niciodata sa nu spui niciodata. banala, dar adevarata.
si ramanand in contextul lucrurilor iesite din comun, weekendul trecut am vrut sa fac bungee jumping. si mi-a trecut prin cap: uite ma, mai bifez inca o chestie din "to do-listul-" imaginar. ajungem la locul cu pricina, ne programam, totul bine si frumos. ba chiar am negociat un pret mai bun pentru ca eram 3 persoane care auzeau chemarea catre tanatos (adevarat, domnii k-pac si soare). dupa ce am petrecut sambata pregatindu-ne spiritual si nu numai pt aceasta experienta, duminca a inceput sa ploua. si sa ninga. deci niciun bungee jumping. n-a fost sa fie. dar vine ea vara...

i'd rather die and go to paris

2008-09-23T01:11:00.000-07:00

este ciudat cum ajungi intr-un loc in care sa nu-ti pese daca esti abandonat, inselat sau mintit. pentru ca ai certitudinea ca aici poti fii tu, oricum ai alege. parisul este casa mea, sufleteste vorbind. nu vorbesc franceza insa inteleg viata din paris. inteleg strazile sinuoase, scarile murdare ce duc catre sacre coeur, ploaia trista, imaginea mult prea mediatizata a moulin rougeului, pestii de la coltul strazilor in pigalle, quicksilverul de pe champs elysees, bistrourile, croissantul ranced, vinul scump, buticurile vintage de pe langa saint paul, suvenirurile dragalase, vibratia cartierului latin, cartile vechi, ingalbenite, hotelurile in care miroase a guma turbo, lifturile ce reproduc zgomote seculare si par ca se prabusesc, barfele dulci ale femeilor pariziene, promiscuitatea unui tanar care iti cere un foc, culoarea centrului pompidou. orasul respira umanitate chiar si prin statiile de metrou, asfaltul crapat, companiile multinationale, magazinele de designer. mi-ar placea o viata cusuta cu fire din paris.

perfect day

2008-09-19T01:39:00.000-07:00

patul meu mare de acasa, patura rosie si pufoasa, un ceai de mere si scortisoara, nouvelle vague cu guns of brixton, o ploaie mocaneasca si garfu' somnoros. candy pe dvd, si o portie de classic sampler de la ruby tuesday.
pe seara tot in pat, cu niste prajituri printesa krokan din mall, comedii multe si simpatice la tv... se schimba si muzica. e a noptii.

ce inseamna sa fii...

2008-09-16T13:33:00.000-07:00

prost. pana azi, nu credeam ca o sa ma intrebe cineva vreodata pe ce anume imi cheltuiesc salariul. (da, chiar era o intrebare pe bune). eu, fata draguta( a se citi prea ingaduitoare sau fraiera), i-am zis ca imi ajunge sa pun benzina. tipa, perseverenta. ma intreaba de cat anume pun benzina. ba mai mult, in cat timp mi se duce un plin. credeam ca urmatorul pas este sa-mi dea intalnire in oras. exista si oameni din astia. poate ca sunt de treaba insa sufera de o boala nasoala, curiozitatea excesiva. dar de la ce a pornit totul? evident, de la ce job ai. de aici incep relatiile frumoase. si de aici incep si eu sa fac de fapt un anunt.
drag necunoscut,
nu ma mai intreba ce inseamna sa fii copywriter. nu mai mai intreba "da ce faci tu acolo". fac prostitutie intelectuala. m-am saturat sa raspund la intrebarile astea, taci si da un google. daca iti spun ca fac reclame nu ma intreba ce programe folosesc.
nu iti voi raspunde cand imi spui: "zi-mi o reclama facuta de tine" pe un ton de guru al publicitatii de pliculete de galina blanca. eu nu te intreb pe tine cate jocuri de solitaire termini intr-o zi de lucru la firma lu' mamica.
nu ma mai intreba daca am avut pile, relatii ca sa ajung intr-o agentie. ti-am zis, fac traseism. prin media neconventionala. e si aia in dictionar.
nu ma mai intreba ce salariu am. nu iti mai da ochii peste cap cand imi spui ca e "prea mic". daca te f.... asa de tare grija de salariul meu, ia-ti si tu unul. sa stii ca se gasesc la orice colt de strada. serios, angajeaza-te ca vanzatoare si o sa avem acelasi salariu. sper ca esti satisfacut/a de raspuns, asta fac eu la munca, iti satisfac tie dorintele. inconstient. vezi, de aia ii si zic prostitutie intelectuala.
daca vrei sa stii ce inseamna copywriter, cauta in dictionar, exista si asa ceva. sau daca nu ai rabdare si mori de curiozitate, cand iti spun ca redactez texte publicitare nu persevera. n-o sa mai ajungem la partea cu "pe ce exact dai tu banii din salariu".

monstruozitati hedoniste

2008-08-17T13:44:00.000-07:00

ne place sa ne echipam cu papuci noi si sa mergem pe motoare, sa ne jucam poker si sa vorbim despre tot felul de aiureli superficiale. ne-am obisnuit asa ca e mai usor. cum zicea un tip, aristotel, suntem animale sociale. pe de-o parte ne zbatem intre dorinta de a actiona din impuls, de a face exact ce ne taie capul, si intre dorinta de a satisface asteptarile celorlalti. cu alte cuvinte, altii ne traiesc viata. si oricum ai da-o, tot nu e bine. pentru tine, daca actionezi asa fara sa agiti putin neuronii inainte te simti vinovat. Intra in joc constiinta. daca faci ceva doar ca sa fii bine-vazut regreti ca n-ai facut ce ai fi vrut de fapt sa faci. pe de alta parte, pentru oameni, cimpanzeii pe care dorim cu atata disperare sa-i facem sa ne iubeasca, daca faci ceva din impuls esti curva/criminal/fara pic de inima. o scursura a societatii. daca faci exact ceea ce se asteapta ei sa faci, esti banal/plictisitor/conformist. deci care ar fi solutia? (aici te-ai prins, era o intrebare retorica stupida gen sarah jessica parker). viata nu e neaparat frumoasa asa ca nu incerca degeaba sa o indulcesti. tot se trezeste unul sa te minta, sa iti dea chiftelute stricate sau sa iti buseasca masina si s-a dus dracu placul tau idilic. traim asa, suspendati deasupra realitatii. e o moarte lenta. si cine a zis ca moartea nu are si partile ei bune cateodata. in sfarsit, pentru noi toti, majoritatea de fapt, care se intreaba ce sa faca cu viata lor, oare "ce ma fac cand sunt mare", oricum nu avem nicio sansa. degeaba te amagesti cu cartea de vizita sau cu mocasinii de lac. sau chiar cu un prieten confortabil. e cam greu sa scapi din masa amorfa a mediocritatii. e scris pe fruntea ta. ca si pe a mea. uita-te in oglinda. de ce oamenii cu un strop de geniu sunt fascinanti? pentru ca actioneaza probabil, in majoritatea cazurilor, din impuls. forteaza limita si rastoarna toate asteptarile. ceilalti sunt doar modele de urmat in viata: un director de marketing la vreo 30 de ani, cu nevasta designer si copil blond si destept(adica stie sa articuleze 3 propozitii). hmmmm ia sa vedem care ar fi optiunile...suntem oricum o masa de imbecili simpatici. ma deranjeaza cei care te privesc de sus si nu au nimic de zis. eventual se iau de tine. ma amuza cum cred unii ca numele din buletin sau slujba lor pe timp de vara ii definesc. se agata cu atata disperare de ceea ce cred altii ca sunt, doar asa sa scape cu fata curata. nu ma exclud din hora prostiei. li se intampla chiar si celor mai buni (sau considerati a fi buni). adevarul este ca ne cam place shaorma, povestile celor care si-au trait cele 15 minute de celebritate. ok, si pana la urma, ce o sa faci cu viata ta? probabil o sa incerci sa ajungi la un echilibru care da, e tot unul mediocru. timpul se scurge mai repede atunci cand nu mai ai timp nici de tine, cand esti ocupat. da bine sa fii ocupat. si cum ziceam, daca ai agenda plina, scapi de povara de a te gandi putin la viata ta. si planul tau reuseste, cand te astepti mai putin o sa se termine de tot. totusi e bine sa faci ceea se asteapta altii sa faci, nu risti, stai in banca ta si iti arzi neuronii pe tehno. trec zilele mai repede. iti dai seama ce repede am imbatrani daca doamne fereste ne-am gandi din cand in cand la noi. si mie imi e frica sa fac asta cateodata, cand imi e lumea mai draga se trezeste cineva sa-mi dea buzz. articolul asta e unul deslanat, daca nu iti place citeste un articol din cosmopolitan sau oricare alta revista/site de moda. nu e rusinos, si eu fac asta. acolo ai introducere, cuprins incheiere. iti confirma faptul ca inca gandesti. si desi nu urmaream sa am o incheiere, nici macar intrebari retorice idioate, se pare ca tot la asta am ajuns. oamenii si asteptarile lor...nu prea ne lasa sa traim...

ca sa ne-ntelegem

2008-08-12T08:18:00.000-07:00

n-am mai scris pe blog pentru ca sunt o persoana cu prea multe lucruri de spus...nu.n-am mai scris pe blog pur si simplu de lene, ca gaseam altceva de facut. cautam melodii nouvelle vague si vorbeam pe messenger. intre timp m-am angajat drept copywriter...este evident ca altceva nu stiu sa fac. sau am ales the easiest way out. of what...sa vedem...macar vin la munca vesela. si nu, nu ma manjesc baietii din agentie cu slipici si nici nu fac sex cu ei. si baietii nu au palarii gen pete doherty, desi mie mi-ar placea. si ca o componenta a lumii urbane ce sa respecta, ochiul meu se mai lipeste in ultima vreme si de siteuri de vintage stuff. hai sa recunoastem, nu mai e asa cul sa fii vintage. e aproape un cod al lumii glamorous: moda si publicitatea. doua femei care se tin de mana, una care se vrea un geniu prin simpla prezenta, alta care se vrea inteligenta prin simpla absenta.ca sa ne-ntelegem. nu esti wintour sa traiesti din editoriale critice si nici ogilvy sa te tina lumea minte. dar baieti, sa privim partea plina a paharului: putem intotdeauna sa ne agresam creierul invatand pentru medicina sau putem uda fetele cu apa, in timp ce facem masuratorile la constructii. killer, preda-te....

saturday night

2008-02-27T08:55:00.000-08:00

cum arata o zi de sambata pentru oameni perfect ok si normali. scris doar de fun:
1. pentru o tipa care vrea sa ajunga top model si crede ca gabriel garcia marquez a fost un general: de pe la pranz incepe beauty session: epilat, bronzat cu perle avon, pensat, stat de vorba cu cea mai buna prietena: " fataaaaaaaaaaaa, diseara mergem si ne distram in salsa. ai vazut fata ce camasa neagra misto avea sambata trecuta gino?". "nu fata, era spalata cu persil pentru rufe negre." "a da fata? ce sa-mi pun diseara, fusta roz si bustiera neagra sau iti pui tu bustiera roz si fusta neagra? ca daca asa faci imi pun eu colantii argintii si topul transparent, sa nu zica aia ca ne luam una dupa alta.". mai tarziu, in salsa. " fata, cere-i un martini ca sigur iti ia."se duce fata dansand din bustiera inspre gino. simte cum toate privirile sunt asupra ei si isi tuguie buzele dand din umeri. pana la urma gino ii cumpara un martini, dar nu o duce cu bmw-ul acasa pentru ca l-a jignit, considerand ca el spala hainele. el isi cumpara mereu altele.
2. pentru un pseudo-minimalist-manga face. seara, in fata la martin. frate, mie mi s-a sculat un fir de par, deci asa ceva nu se poate. trebuie sa ma duc la baie. ce iubim noi baile. ce smecheri suntem, nimeni nu stie de ce iubim noi baile. frate da hai sa intram si sa facem putin dansul gainii, sau poate dansul geamantanelor. cum, nu stiti dansul geamantanelor? poate o sa aflati vreodata. ia uite frate, noi pur si simplu simtim altfel muzica. ia uite-i ba pe muistii astia, ne-au luat locul. eu zic sa incepem sa dam din coate si din curele. poate pleaca si ne lasa singuri, cu ceilalti care simt muzica la fel ca noi. Frate, daca firul asta roz nu sta normal, eu plec acasa ca mi se strica filmul si incep sa o ard aiurea pe aici.
3. cei care stau pe margine si comenteaza. bai, deci eu nu mai vin niciodata la drogatii astia, deci pe mine ma deprima. ia uite-l si pe ala ce tenisi are. ia uite frate la aia si-a pus pe ea 3 bluze si fular. cum dracu rezista pe caldura asta. deci nu mai suport, iar vine brigada sepcilor din hippie shake. bai fetele astea stiu ca sunt portocalii in cap? doamne fereste, ce nebune. si vezi ca astia nu stiu sa danseze? cred ca am baut cam mult. eu zic sa mergem acasa, aici e naspa. mai bine ne uitam la un film bun. in taxi in drumul spre casa: cam trista seara asta, si totusi amuzanta. mai mergem si data viitoare, da nu stam mai mult de o ora.

2

2008-02-26T11:27:00.001-08:00

Ea avea ochi albastri, o bluza crosetata
Si 19 ani
O pereche de poante si doua pisici
O zi de primavara si 4 frunze crude cazute
A venit el si i-a pus in mana
Un ac silfid si doua acuarele
O penita si o pana
Au mers amandoi pe plaja langa pescarusi
Sandvisuri mancate in autogara
Cheeseburgeri in statii negre de autobuz
In pat se scurgea timpul, voluptate si timp
Cerneala pe pereti si flori uscate in vaza
Parinti cu pantofi de piele, un parc singuratic
2 prieteni si stele reci in timpul zilei
Asa au trait amandoi in case de aluminiu
Cu jocuri pe lemn, cu ace silfide in jurul
Camasilor de noapte si al ceasurilor ieftine
In jurul ibricului inghetat si al pachetelor goale
De biscuiti.
El ajunsese litere pe coperti lucioase,
Ea o umbra rosie, o poza inramata, o acuarela
Foarte reusita
Amandoi pictati cu acul silfid pe pereti de ceara
Si au trait fericiti

ne-am trezit

2008-02-02T12:52:00.001-08:00

cu un deget plapand incerci
zorii de scortisoara cu unt
plimbandu-te prin aerul gazos
care
injecteaza sclipiri placute in jur

cu un picior bolnav incerci
zorii satinati si descompusi
plimbandu-te prin vidul albastru
care
tese frica in jur

leapsa via ana

2008-01-11T13:07:00.000-08:00

1.Ia cartea care e cea mai aproape de tine.
2.Deschide-o la pagina 123.
3.Gaseste a cincea propozitie/fraza.
4.Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5.Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6.Da mai departe leapsa la alti 6 prieteni.

am doua carti pe birou, un manual de utilizare pt nokia si baudelaire. baudelaire este peste manualul de utilizare asa ca:

"invins si searbad suflet, candva nestavilit,
iubirea-ti pare astazi ca si galceava sluta;
adio, cant de trambiti si plans de alauta!
placeri, ursuzu-mi suflet la voi n-a mai ravnit!

am un blogroll prea mic. nu am cui sa dau mai departe, toata lumea a luat leapsa:)

leapsa de la sabina

2008-01-11T12:38:00.000-08:00

best:

1. Male friend: ionut
2. Female friend: madalina
3. Vacation: anul trecut in amsterdam
4. Age: 17-18
5. Memory: acum 2 ani jumate la munte, cand mi-am gasit cainele acum cativa ani, in amsterdam, sunt multe. hard to choose

Worst:

1. Time of day: noaptea mi se face somn cand inca vreau sa ma uit la filme
2. Day of the week: in orice zi sunt plecata de dimineata pana seara facand lucruri plictisitoare
3. Food: toba, piftia, ghiveciul
4. Memory: moartea unui prieten extraordinar. boala......

Last:

1. Person you saw: doamna silvia:)
2. Person you talked to on the phone: madalina
3. Hugged: ionut
4. Text messaged: simona, am vorbit despre nazistul nostru bibliotecar
5. IM: sorin

Yesterday:

1. What did you do: mi-am facut baie, am plecat la facultate, am fost cu prietenele la o pizza, m-am imprumutat de 150 de mii, iar la facultate, apoi am plecat acasa. am facut cartofi prajiti, am mai scris la proiect la semiotica, am vrut sa ma uit la un film dar am adormit.
2. Who were you with: prietenele si apoi ionut.
3. Bad/Good day: good. funny
4. Lose something: Nu
5. Fall out with someone: Nu

Today:

1. What are you doing now: ascult muse si scriu pe blog. ma pregatesc pentru un gilmore girls
2. Today in general: am fost cu mama la administratia financiara, am mancat iar prostii de la fast food, m-am intalnit cu madalina, catalin si sabin. apoi am venit acasa cu ionut.
3. Wearing: tricou si pantaloni de trening
4. What did you eat for lunch: prostii. hamburger cu cartofi
5. Better than yesterday: not really

Tomorrow:

1. Is: sambataaa
2. Got any plans: ma duc la andreea sa incepem in sfarsit proiectul la publicitate. apoi pe afara
3. Getting lucky: da. o sa dorm mai mult
4. Dislikes about tommorow: trebuie sa ies din casa
5. Do you have work: e un fel de a spune invatat

Favorites:

1. Number: 3. ziua si luna nasterii
2. Song: wonderwall de la oasis, la limita cu celelalte muuulte melodii preferate
3. Colour: nu cred ca am.
4. Season: primavara.
5. State: Olanda, Franta, Cehia. desi daca as fi vizitat toata lumea probabil ar mai fi multe altele...

Currently:

1. With someone: Da
2. Missing someone: Da. some friends. si pe tata il vad cam rar. si pe mama. si pe bunica. prea multa lume
3. Mood: cu gandul la sesiune. incerc sa-mi fac un program de invatat. obosita. as bea o cola
4. Wanting: prea multe

dau leapsa mai departe la cristina si la bleir wici

pentru fiecare

2007-12-31T02:14:00.000-08:00

"sunt mutre fara buze si buze varuite
si falci fara dantura, la verdele postav,
si degete in friguri de iad, umbland pripite
in golul din poseta si-n bietul san hulpav

si lustrele-n tavanul murdar al spelbei ceti,
enorme lampi varsandu-si lumina ca o pata
pe fruntea mohorata a marilor poeti
veniti sa-si risipeasca sudoarea-nsangerata-
..................................
adanca-mpatimire si neclinitrea ei,
funebra bucurie de tarfa imbatranita,
negustorind pe fata, aici, sub ochii mei,
si numele si vraja pe pulpe pipaita.

si-n fata pizmei, groaza mi se paru fireasca
vazand sarmanii oameni, in zelul lor cupid,
satui de propriul sange, luptand ca sa gaseasca
durerea-n loc de moarte, gheena-n loc de vid."
jocul, baudelaire

toti, de-a lungul vietii, facem schimburi. schimbam papusi pe dermatografe, inghetata pe deadlineuri, plastic pe matase, anderson pe balzac, cartofi prajiti pe o delicioasa masa vegetariana, vise pe bani, copii pe planuri de viitor, etc. cel mai important schimb, daca e sa fie facut vreodata, este schimbul de incredere si/sau iubire. cred ca are cel mai ridicat grad de risc, fiind posibil sa ramai apoi fara idei de schimburi ulterioare. in breakfast at tiffany's, hepburn spunea ca nimeni nu apartine nimanui, fiecare e liber de orice angajament. partenerul ei ii da replica, spunand ca da, oamenii chiar apartin unii altora, aceasta fiind singura sansa pe care o avem la fericire.
sunt de acord cu el, in orice fel de relatie, inca de la inceput, incepe o negociere, ori cu o tarfa, ori cu un om batran, ori cu un viitor iubit. incepe o negociere tacita, cu un grad de risc imprevizibil la inceput. pe masura ce va cunoasteti, va dati seama cam care este riscul. pentru ca altfel nu am putea fi oameni, riscam fiind constienti ca putem suferi la un moment dat, ajungand poate sa negociem numai cu tarfe (umane, nu ma refer numai la prostituate). insa, poate ca este chiar sansa la fericire pe care o avem. asa ca, negociati si schimbati in continuare. nu se stie de unde apare sansa.

rudolph

2007-12-14T09:46:00.000-08:00

poate prea devreme, incep sa scriu ce as vrea pentru noul an....:
- mai putine persoane care sunt dragute cu tine pentru ca apoi sa te barfeasca pe coclauri straine
- mai multe persoane care sa te asculte, sa fie destul de deschise la minte ca sa iti inteleaga parerea si care sa fie "umane" indeajuns incat sa te accepte cu tot cu defecte
- mai putini copii care se trezesc fara cadouri la brad, si mai putini copii care plang ca mosu nu le-a adus haine din mall ci din obor
- mai putina disperare dupa bani...........desi aici e relativ. ai nevoie de bani, muncesti si in ziua de craciun, punand la socoteala faptul ca plangi ca faci acest compromis inuman.
-mai putine cazaturi la snowboard
-mai putini caini idioti care te molfaie la glezna, le cumperi de mancare, dupa care sar la tine sa te muste de-a dreptul
- suna penibil dar da, mai putine animale chinuite si mai multi oameni care sa fie dispusi ca atunci cand vin hingherii sa isi indese masinile cu fetitele, recsii, bobitii din fata blocului si sa ii duca la tara. desi aici e iar relativ
- mai putine preturi nejustificate pentru niste carpe cu sclipici
- mai putine fete de clasa a 6a cu botine de lac
- mai putine fetite de clasa a 7a care varsa cola in masina si dau vina pe bona
- mai mult pronto
-mai multe sosete lungi si caciuli tricotate
-mai putine viroze, mai putine buricuri la vedere
-mai multe case impodobite
-mai putine ore de munca
- mai mult idealism pentru cei care muncesc pana tarziu si ii dispretuiesc pe cei care si-au urmat visul de a scrie o carte. pana la urma, curajul o sa fie cu voi. aici e iar relativ. banul asta...
-mai multe numere republik
- mai multa branza gouda si mai multa lume in restaurante
- mai multe fuste si mai putine unghii false care cad in piure
-mai putini bani aruncati pe coafuri la geta voinea si pe machiaje alexandru abagiu. desi 1 data cred ca ar merita. fascinatia eterna a glamourului...
- mai multi bani pentru vermeer si caldura vinului fiert
-evident world peace
- articole mai putin penibile ca cel de fata. pentru ca de sarbatori, toti avem dorinte de genul acesta

is it politically correct?

2007-12-12T02:21:00.000-08:00

cu totii stim aceasta sintagma. de ceva timp, nu mai avem voie, metaforic vorbind, sa rostim anumite cuvinte. tiganii sunt rromi. si de ce? sunt tigani. asta e cuvantul. nu mi se pare jignitor. gipsy rimeaza cumva cu rrom? mai departe. o persoana nu este grasa, ci este supraponderala, un om handicapat fizic are nevoi speciale. da, intr-adevar, este deosebit, insa pana la urma mi se pare penibil si pentru cel care spune acest lucru. stie ca are probleme fizice, insa deosebit nu mi se pare chiar cuvantul nimerit intr-o situatie de genul asta. ne e frica de cuvinte. daca vorbim despre homosexuali, de fapt despre gay pentru ca homosexual este un cuvant prea puternic, trebuie sa precizam in paranteza ca nu avem nimic cu ei, suntem pro gay. suntem toata lumea cu toata lumea. pana la urma uniformizarea asta, fara pic de sare si piper, mi se pare total aiurea. o sa vorbim cu totii neutru pana la urma, cu termeni vagi, in propozitii ambigue, modificand si structura gandirii. poate ca merg prea departe, dar unde mai este orginalitatea in asta? unde este individul, cu tot cu opiniile lui, de condamnat, da, dar ale lui? ce ne-am face daca nu ar mai fi o kate moss care sa spuna ca rexy (anorexic+ sexy) e tare? n-am mai avea in cine sa aruncam cu rosii si cuvinte usturatoare. pana la urma, e mai bine sa fii condamnat pentru propriile pareri sau sa fii un spin doctor capabil sa musamalizeze tot prin cuvinte seci? e ok sa spui ca o persoana ce cantareste 200 de kile e frumoasa in timp ce gandesti ca este de fapt, pur si simplu, grasa? sau prea slaba? ok, poate ca nu e bine sa fii brutal, insa pana la urma ce alegem intre a fi sincer si "exilat" de societate si a fi parsiv, banal si acceptat? ne aflam deseori in situatia de a spune ceva si pana la urma renuntam. nu ma refer la jigniri, glume proaste sau alte aiureli ce releva o educatie de 2 lei, ci la anumite pareri, care teoretic e bine sa le spui, pentru ca ai dreptul la parere, dar practic nu e bine pentru ca toti iti arunca priviri chiorase. cand eram mica aveam intotdeauna de craciun brad natural. de 2 ani incoace am brad artificial, insa mi-e si frica sa spun ca am avut brad natural, pentru ca asta arata de fapt ca am fost o mica distrugatoare a planetei. nici brad artificial nu mai e bine sa ai, ci brad in ghiveci, sa-l plantezi dupa.
acest articol nu este unul de instigare la revolta, ura, sau individual dus la extrem. este doar un articol de observatie. maine poimaine nu o sa mai fie ok sa purtam rosu pentru ca este comunist, sau alta aberatie de genul asta.

iarna din povesti si placa cea de aur

2007-12-03T09:18:00.000-08:00

weekendul trecut am fost la munte. la fel cum spun unii despre mare, partia din predeal e ecusonul libertatii pentru mine. la fel cum ma dadeam cu rolele cand eram mica prin fata blocului, netinand cont de riscuri, asa imi place sa ma dau si cu placa. haotic si adrenalinos. si cad, evident. am febra musculara. eram in masina si deja ne panicasem cu totii in drum spre munte. daca nu e zapada? ne-am adus aminte de tunurile de zapada si am mai mancat un snitel. nu suport cand intra mirosul de mancare in haine, insa pentru snitelele mamei lui sorin am un angry free card. am ajuns la predeal inspre seara. era o instelata placuta, nici de cizme nici de adidasi, ceva intre. opincute. ne-am bucurat ca...niste copii, sa zic asa...crezand ca avem nocturna. insa nu aveam, pe partie era ghetus. se pune monica pe fund, in mijlocul partiei, incercand sa-si aduca aminte de anul trecut cum se "monteaza' bootzii. era bezna, dar am perseverat. de sus se aude: "partieeeeeeeeeee". niste bezmetici cu sania. disperata iau placa intr-o mana si fug impleticit sa nu dea nebunii peste mine. ma suparasem pe partie. am revenit insa a doua zi. m-am dat cu placa, am prins viteza, n-am intrat in nimeni ca anii trecuti. am incercat sa ma dau cu spatele si nu mi-a iesit. am cazut, m-am julit. am cazut pe spate, pe fata, pe maini, in fund. in cap n-am cazut. doamne fereste. era o zi asa frumoasa duminica, atunci cand eu ma dadeam cu viteza, cadeam, iar ma dadeam, iar cadeam, iar soarele imi lumina calea, ca sa ma exprim banal. o sa ma duc si weekendul viitor, si peste doua saptamani, si promit ca invat sa ma dau cu spatele. haotic, la risc si cu zambetul pe buze. pana atunci mananc duminica trecuta bucata cu bucata, si o savurez. o si resavurez daca va fi nevoie.

is it just me?

2007-11-25T04:23:00.000-08:00

modul in care relationeaza oamenii este fascinant. de cele mai multe ori nici ei nu pot explica de ce au reactionat intr-un anumit fel in situatia X. va voi da cateva exemple de situatii awkward, din proprie experienta sau adunate de pe la prieteni.
-o fata care vrea sa intre in vorba cu un tip. isi musca buza de jos, in care are un piercing. isi da la o parte bretonul din ochi. pana la urma isi "uita" berea pe jos si se duce mai in fata. baiatul vede bineinteles momeala si evident, o anunta pe fata ca si-a uitat berea in spate. si pleaca. evident!
- ai vreo legatura cu monica columbeanu? da, evident! doar avem acelasi prenume.
- te urmareste cu masina si iti trage de oglinda retrovizoare
- o fata care vrea sa fie in centrul atentiei: rade "inteligent" la orice se spune in grup, vorbeste tare, trece prin bratele tuturor baietilor (doar sunt prieteni de ani buni, nu?), rade de alte fete. evident, inteligent.
- un baiat care vrea sa intre in vorba cu o fata: ciudat, dupa haine credeam ca esti minimalista. pe bune? dupa vorba, si tu pari limitat.
- hei, fata, ai sa-mi dai si mie 10 mii? "nu." "ce tarfa!"
si se poate continua la nesfarsit

aberatie literara part 2

2007-11-18T01:33:00.001-08:00

Felinarele roşii îi ghidează zi de zi drumul spre casă. Are pe cap o pălărioară neagră, cu o floare prinsă într-un colţ. Şi-a cusut-o chiar ea, la 2 ani de la cumpărarea pălăriei. Păşeşte pe lemnul ud şi se scutură de ceaţa infiltrată în ungherele hainei ei de fâş. A adus un buchet de flori acasă. Uşa se deschide greu, ca şi când ar mai face încă o data un compromis. Becul pălpâie. Soţul ei o aşteaptă la o masă din lemn, ruptă, cu numele mai multor oameni trecute pe ea. Urmele de pix s-au dus în timp, însă de când au primit-o au avut grijă de ea, cu feţe de masă mereu curate, cu rugăciuni spuse chiar înainte de masă.

o aberatie

2007-11-18T01:28:00.000-08:00

- Aveţi onoarea de a juca într-un horror hollywoodian. Numai că dumneavoastră îl veţi juca pe viu. Onorariul va fi cu atât mai mare. Mă gândesc mereu la tot felul de scenarii, încerc să înfloresc într-un fel povestea. Nimeni nu vrea să i se spună doar : sunteţi grav bolnavă. Ceva atât de banal, ca şi când ar trebui să îţi cumperi urgent o pereche de blugi. Dar nu e chiar aşa. Pentru că în blugii ăia vei rămâne. Şi sincer, nu prea cunosc oameni care să se mulţumească cu o pereche de bulgi pentru 2 ani, ce să mai vorbim de restul zilelor. Dar, dacă trebuie, aşa cum mi se întâmplă mie, n-ai încotro. Accepţi situaţia şi o faci să pară mai gravă şi mai dramatică decât e. Şi până la urmă, rămâne doar o cruce.Stau în faţa McDonalds-ului şi respir repede. Am răcit, îmi zic. Picurii reci se preling pe hainele ieftine ale trecătorilor. În faţa mea, o gheretă cu flori la care vinde o ţigancă veselă. Atît de veselă, încât nu pare să observe toamna. 10 ani au trecut peste ea. Fata ei a fugit cu un român în Periş, lăsând-o pradă abuzurilor unui soţ mult prea violent, şi făcând-o să guste fiecare toamnă cu un gust amar, cambrat pe corpul ei masiv. Seminţele forfotesc în palma ei şi par să ducă la dizolvarea unui întreg imperiu al sării. Imperiul ei. Şi râde în continuare cu o voioşie foarte foarte puţin susceptibilă, jucându-şi rolul de mare excepţie în continuare: o florăreasă fericită cu familia ei, închisă într-un univers galben cu motive florale, vechi din moşi strămoşi.

versus

2007-11-13T10:52:00.000-08:00

1. vin sarbatorile. este frig, iar trebuie sa-ti pui 3 bluze pe tine si sa transpiri in metrou, iar iti umpli ghetele de noroi si noroiul iar se usuca pe blugi in drum spre scoala/servici. parca aurolacii se inmultesc in perioada asta: la semafor vezi copii cu maini rupte cersind in pijamale. in tramvaie, un copil mic, imbracat in roz (cea mai trista culoare in perioada asta), are conjunctivita. ai mainile reci si uscate. te stropesc masinile. iar vine craciunul, aceasta conspiratie impotriva femeilor (pentru ca ele sigur cheltuiesc mai mult). iar te gandesti ce cadouri sa iei, iti faci planuri mari, si sfarsesti sa cumperi kitchuri. mai mult, dupa ce le oferi si vezi "satisfactia" de pe fata fericitului castigator iti pare rau. foarte rau, pentru ca puteai pune de-o parte pentru un mers la munte. vin rudele. nu o suporti pe verisoara ta, insa trebuie sa o suporti si sa vorbesti inecat in sarmalele gretoase. ti se baga pe gat toba, caltabos si alte bunatati. ti-ai fi dorit sa nu consangvinizezi cu ei. mai rau, vine sesiunea. ai picioarele reci si noaptea nu ti le incalzeste nimeni. urasti iarna.
2. vin sarbatorile. intri in cafenele si simti spiritul craciunului dupa aroma dulce a vinului cu scortisoara. iesi cu prietenii la un restaurant rustic si te bucuri si tu de branza. este singura perioada din an in care nu trebuie sa te prefaci ca esti bucuros. primesti cadouri, chiar si de la cine nu te astepti. te simti vinovat si cu cateva zile intarziere ii oferi ceva in schimb. o prietenie frumoasa se proiecteaza la orizont. in magazine, canti rudolph the red nosed raindeer in gand, si cotrobai dupa ultimele rochii la reduceri. te bucuri ca ai banii de la matusa, ai cu ce plati. si de data asta, mult! e perioada in care tii un conifer in casa. te apuca plansu stiind ca moare, dar il impodobesti frumos, si iti pare rau ca nu ai luat si mai multe globuri. de craciun, ai de unde sa-ti alegi. ai si cartofi prajiti si salata de fructe. familia se reuneste si te simti bine ca i-ai vazut macar pe toti. beculetele din oras iti lumineaza drumul spre casa. bei ciocolata calda, si iti cumperi din gimma multe ceaiuri scumpe. iti iei si mai multe cani. poti purta pulovere pufoase si caciuli tricotate. te dai cu sania si topesti pe limba fulgi de nea. iti incalzesti mainile pe bolul cu ciorbita de vacuta. cu smantana si ardei. iubesti iarna.

resurrection

2007-11-02T05:02:00.000-07:00

in ultima vreme mi-am neglijat blogul, m-am complacut in situatia dulce de a citi alte bloguri si a gandi: frate, asta are dreptate, frate asta e amuzant, frate asta nu imi place, and so on. dar hai sa scriem despre subiecte interesante, pentru ca numai asa o sa iti fie citit blogul, avand subiecte ce fac referire la lucruri ce poti pune mana, nu descriind o reverie-n miez de noapte. nu? pe cine intereseaza o poveste patetica, o poezie, sau pur si simplu o aberatie literara? pe nimeni. asa ca voi renunta la gandul de a ma imprieteni cu ghilotina si scriu ce-mi trece prin cap.
pentru ca am intrat in anul II de facultate o sa vorbesc putin despre cam cum decurg lucrurile pe acolo. am colegi foarte de treaba, am colegi pe care ii consider de treaba dar nu sunt sigura ca sunt, si am colegi pe care i-am considerat de treaba dar mi-am schimbat parerea. in fine, ajung la facultate, ma intalnesc cu una dintre prietenele mele. inca nu imi dau seama ce tip de prietenie e , nici macar pe ele nu le cunosc foarte bine. buna, ce faci? uite bine...pe aici...unde mancam azi? prietenei mele ii suna telefonul, sau da ea un telefon. sa spunem ca vorbeste cu cineva de care nu am auzit pana acum si are un ton atat de familiar, incat ma intreb de ce nu ne imprietenim si noi mai repede asa? dupa aia ma gandesc ca : ma, poate nu avem timp suficient. pentru prietenia asta adica, si poate ca e facuta sa fie doar la facultate. dar noi ne-am dori mai mult, pentru ca ne intelegem atat de bine. nu demult, am aflat ca parerea colegilor mei este ca sunt introvertita, ca nu prea vorbesc. ciudata nu cred ca ma considera, insa este o mare diferenta intre ceea ce stiam ca sunt in liceu, prietena cu toata lumea, si ceea ce sunt acum. si daca va asteptati sa scriu o declaratie combatanta prin care sa argumentez ca nu sunt asa, nu o sa vedeti nimic, pentru ca nu incerc sa demonstrez nimic. poate ca asa sunt si nu incerc sa cunosc si alte persoane pentru ca stiu dinainte cum o sa decurga o iesire in oras: tie iti place sa faci chestia aia?? da. mie nu. aaa...ai fost vreodata pe acolo? nu. da ia zi, nu ai vreodata sentimentul ca..... si atunci primesc privirea aia ciudata. nu suntem compatibili, dom'le. unii colegi imi plac foarte mult, in sensul ca mi-ar placea sa stau mai mult cu ei, da stiu oricum ca nici eu nu am timp si nici ei nu au timp de mine. Prieteniile se fac acum rapid, ca o tranzactie, si parerile despre ceilalti se fac si mai repede.
apar alte colege. si incep discutiile despre joburi. deja nu mai este nevoie sa comentez asupra acestui subiect, poate ca a devenit intr-adevar ceva normal ca studentii sa lucreze, mai ales cei care nu au o facultate asa chinuitoare. unii sunt foarte hotarati, stiu de acum cum vor fi la 30 de ani, insa stau si ma gandesc: prieteniile nu rezista uneori nici 2-3 ani, ei chiar cred ca se angajeaza la The practice sau pe la Elle si raman acolo toata viata, traind asemenea lui Carrie Bradshaw? unii sunt panicati: nu o sa intru niciodata in publicitate, si chiar daca intru, or sa-mi fure altii ideile, ca toti sunt niste parsivi. sau tipicul "ma duc la orice agentie, fac si cafeaua, si neplatita, fara carte de munca, da numai sa ajung acolo". de parca nu ar avea toata viata la dispozitie sa isi dovedeasca talentul si sa-i dea afara pe greii din publicitate/pr/etc etc. oameni buni, avem cu ce si mai ales, avem timp. ce parere aveti despre oameni la 30 de ani care umbla din job in job, din domeniu in domeniu? se mai intampla, nu e cazul sa faci un atac de panica de pe acum. aveti timp sa il faceti atunci. un alt capitol este distractia unde discutia e si mai ciudata: nu calc pe acolo, sunt manelisti. a da???? eu nu calc pe acolo ca sunt numai drogati. sau, cel putin asta este suprasensul pe care eu il atribui unei discutii de genul: mergi in X? nuuuuu. nu-mi place muzica. dar tu vii in Z? nuuuu. nu-mi plac oamenii.
pana una alta, eu cu prietenele mele de la facultate avem o pauza de masa. pa

you shout me out and blame it on the brown

2007-09-24T03:26:00.000-07:00

eram mica si nu stiam nimic, mai putin cate tipuri de papusi barbie exista. dupa aia am intrat in generatia mc donalds de pe la 6 ani, dezbracandu-ma frumos si sigur de mazare. inca mananc mancare gatita, urasc mancarea fast food insa avem o love-hate relationship, din care stim cu totii ca cea care o sa aiba de pierdut sunt eu. sper totusi pana pe la 30 de ani sa nu am probleme din cauza acestui tip de mancare. ma rog, apoi am intrat in primul club din viata mea, la 13 ani. nu stiu ce fac fetele de 13 ani acum, probabil mult mai multe decat faceam eu la acea varsta. la primul te iubesc am fost un fel de jack spintecatorul. pentru mine nu insemnau nimic nici aceste cuvinte si nici persoana care le spunea. ma gandeam numai la mine, cum sa ma distrez mai bine, insa cel mai important lucru erau prietenii. la liceu, un fel de cruel intentions din care nu am facut niciodata parte. combinatii peste combinatii. nu mi-a placut chestia asta. ma gandeam tot numai la mine. mi-am facut planuri mari, ce o sa fac si ce o sa ajung, visam cu ochii deschisi. mi-ar fi placut sa fiu actrita. am vrut sa incerc tot ce sa poate incerca, tot ce mi-a fost oferit am incercat, dar nu am cautat-o cu lumanarea. dintr-o data, am inceput sa acord mai multa atentie cuvintelor "te iubesc". totusi nu credeam ca exista cineva pentru care sa fie intr-adevar sincera declaratia. am terminat liceul, am fost cuminte. am intrat la facultate. pe majoritatea colegilor mei nu ii cunosc. zilele s-au scurs repede, eram cu prietenii mei si cu circuitul meu inchis. a aparut panica sociala "angajarea". toate cunostintele mele (ma rog, aproape toate), se angajau, faceau voluntariat, etc. m-am speriat si dintr-o data toate visele s-au dus pe apa sambetei, nu mai era asa simplu ca la 14 ani cand ziceam ca o sa fie o panta lina a fericirii. trebuie sa faci o groaza de greseli si sa primesti multe palme peste fata, pe ambele parti, pentru a face ceva, ceva in care esti legat de altii. bun. o sa ma angajez si eu de anul asta, sper. part time, mai mult nu. ma incadrez bine in structura? cred ca da. am renuntat la a doua facultate din motive personale. (lipsa de chef. mai bine ies afara). am fost prinsa intr-o relatie fara sa-mi dau seama, m-a luat pe sus, m-a invartit frenetic si apoi m-a aruncat pe o pajiste calda de unde nu vreau sa ma intorc. imi place sa cresc alaturi de cineva, sa ma cunosc pe mine mai bine alaturi de cineva, la fel cum cineva se descopera alaturi de mine. cu alte cuvinte, sunt prea stabila pentru planurile mele de la 14 ani. am facut aproape tot ce imi doream sa fac, insa nu imi imaginam niciodata ca o sa ajung aici. o gramada de probleme, dar cine isi bate capul cu ele? eu cred ca o sa angajez. si dupa inca niste tequilla in b cu prietenii o sa ma trezesc probabil pe la 29 de ani, cu totul altfel decat ma imaginez acum. pentru viitor, cu noroc, te rog ai grija de mine.

cat e omu?

2007-09-10T03:49:00.000-07:00

nu pot sa nu ma gandesc, mai ales in ultimul timp, cat la suta din noi e reprezentat de altii? e bine stiut faptul ca ne definim prin altii, ne descoperim prin altii, si alte lucruri asemanantoare. o sa incep cu inceputul. cand eram mica aveam o prietena si ne jucam cu papusile, evident. nu am invatat aproape nimic despre mine cu ajutorul ei, cu exceptia faptului ca pot sa cedez cea mai buna papusa, chiar daca e a mea. apropo de chestia asta, mai nou am descoperit ca stilul in care o persoana joaca monopoly ii defineste caracterul, serios.
in scoala generala, nu prea am avut chef sa-i descopar pe altii, implicit pe mine. am avut iar, o singura prietena buna, si aveam destul de multe lucruri in comun. ne distram si invatam si cam atat. lucrurile profunde sunt in liceu. in liceu orice lucru e suprainterpretat. si sa despicam putin firul in patru, cu una dintre prietene ma distram intr-un anumit fel, cel mai apropiat de mine, cu alta puteam sa vorbesc foarte sincer, superlativul sincerului, cu alta ma simteam bine doar sa stau si sa ma uit la stele. au existat pe langa aceste prietene mai multe cunostiinte, cu una ma potriveam cand mergeam la cumparaturi, cu alta vorbeam mult despre viitor, etc. si asa am ajuns la concluzia ca si eu sunt "la fel" ca X intr-un anumit punct de vedere. sunt, le fel ca toata lumea, o combinatie din parti diferite ale anumitor persoane, si nici o persoana nu poate fi definita prin mine in intregime si nici invers. insa ce te faci atunci cand exista totusi o persoana cu care te potrivesti foarte bine (nu vorbesc despre relatiile de genu "nu ne certam niciodata", pentru ca asta inseamna ca nu au chef sa descopere la ce nu se potrivesc, ce lucru nu se regaseste in ambii ci doar in unul din ei). cealalta persoana nu intelege acel lucru pe care ea nu il are si din acest motiv se cearta. de ce esti diferit? da de ce? da cum? de ce nu facem asa? de ce vezi asa situatia? si asa mai departe.
concluzia la care am ajuns in momentul asta, fara sa planific dinainte o astfel de concluzie, este ca nu as vrea niciodata sa ma potrivesc cu cineva intr-o proportie foarte mare pentru ca pur si simplu m-as plictisi. dupa ce ca trebuie sa traiesc cu mine in fiecare zi, ar trebui sa o suport si pe sora mea geamana, sau fratele meu, depinde de situatie. si nu e bine nici sa incerci sa cedezi de la tine lucrurile care te diferentiaza de persoana cea mai apropiata, pentru ca iar, ar fi plictisitor sa semanam exagerat de mult cu altcineva. ideal ar fi sa fim doua fete diferite ale aceleiasi persoane, sa avem un nucleu comun si in rest niste paraziti mici care ne diferentiaza si ne fac sa ne certam si sa nu ne plictisim. si cu asta am terminat:)

my only friend

2007-08-28T06:11:00.000-07:00

Rotocoale de fum se imprastiau in aerul cald de vara.Fereastra deschisa facea loc gandurilor sa intre si sa iasa in voie, dupa cum evola discutia din camera. Iulia isi aprinse a doua tigara din pachetul de Marlboro Lights;mai nou le prefera in schimbul celor de la Kent. Se gandea la fumat mai degraba ca la o activitate facuta din plictiseala, pentru a face ceva. Vecina de la etajul noua ii povestea despre noile ei colege de clasa si unde era cazul despre prietenii lor. Iuliei ii placea sa joace acest rol; ii placea sa asculte lumea chiar daca n-o interesa intotdeauna ceea ce ziceau. O facea pentru ca asa vroia; in definitiv nu era ipocrita, nu se prefacea, doar asculta .
„ Delia se epileaza pe fata si bea zilnic 2 litri de Cola. La 20 de ani o sa fie groaznica…si mai si vorbeste cu prietenul ei in fiecare pauza la telefon ca disperata, sa vezi, mai mult ea il suna. Ma asculti? Si i-a venit factura ultima data doua milioane. Taica-su a zis ca …”.
Iulia se uita la ea si zambea . Isi lasa capul pe spate si inchise ochii. Pleoapele ii erau grele; pe de-o parte din cauza faptului ca nu prea dormise, iar apoi testase noul fard de la Bourjois de un albastru electric. Avea o consistenta cremoasa si sclipea.Nu prea se potrivea cu ochii ei verzi dar totusi si-l cumparase. Pe acorduri de Rancid se gandea ca trebuie sa vada ultimul film al lui Scorsese neaparat si ca mai avea de citit inca vreo cinci pagini din Tumbuctu. O carte care te face sa plangi dintr-o prostie, o carte proasta care emotioneaza.
„Da, te ascult , te ascult…”
Apoi se gandea daca chiar exista cineva care sa poata tine la tine o viata intreaga, oare chiar exista? Sentimentele se erodeaza in timp, nu poti fi indragostit o vesnicie, insa oare poti avea curajul de a fi langa aceeasi persoana o viata? Avea un prieten de 7 luni si ii placea sa creada ca va fi cu el mult timp de acum inainte. Nu-si dadea prea bine seama daca il iubea, insa cu siguranta tinea la el. Dar oare exista vreo diferenta? Intre a iubi si a tine la cineva de sex opus?
„Bai, mi-am luat o bluza”, incerca vecina sa o faca sa fie atenta.
„De unde?” intreba ea mai mult din politete. Ii placea sa aiba discutii banale cu diferite amice in dupa-amieze linistite de vara. Linistite aparent….insa in interior nimic nu e linistit…si zicandu-si asta, se gandea la cineva care zicea ca adolescentul e un filozof. Zambi iar, si ii oferi vecinei niste saratele in plus.

variante II

2007-08-02T22:51:00.000-07:00

M-am săturat de vară. Mă refer la vara bucureşteană, încinsă sub roţi , plină de cauciucuri fierbinţi şi Nestea-uri băute într-una. Vara ar trebui să fie o evadare în necunoscut, care mereu să conţină ape reci în care poţi înota, aşternuturi curate în hoteluri de 4 stele şi zâmbete. Vara ar trebui să fie o experienţă unică. O vară perfectă ar putea însemna, pe rând:
O vacanţă într-un oraş asiatic. Pe străzi curg în valuri domnişoare emancipate care poartă genţi Luis Vuitton şi platforme. Firmele luminoase invadează câmpul vizual: Virgin Megastore, Mc’Donalds, Hermes. Ai putea mânca sushi şi supă cu mentă. Ai putea să te simţi Lost in translation şi te-ai putea împrieteni cu un european, participând apoi împreună la concursuri de karaoke.
O vară perfectă ar putea însemna o lună de plajă. Ochelarii Dolce Gabbana se află pe prosopul tău Paul Frank, iar tu te joci cu degetele prin firele de nisip încălzite. Te poţi întinde pe nisipul ud şi poţi face pluta imaginându-ţi că te afli pe un pat cu apă, şi poţi adormi acolo, pentru că o vară ca aceasta nu poate să fie decât perfectă.
O vară perfectă ar mai putea însemna un voiaj într-un oraş european, înţesat de cultură şi tradiţie chiar şi pe arterele de shopping. Ai putea vizita Luvrul şi ţi-ai cumpăra parfumul CocoMademoiselle alături de o pereche de blugi skinny, pozând apoi precum Kate Moss. Ai pătrunde în lumea fascinantă din cartierul interzis şi ai experimenta culoarea verde în cafenelele olandeze. Te-ai plimba pe canalele veneţiene la lumina lumânării şi ai admira curajul punkerilor de pe bulevardul Maria Hilfer. Ai bate la picior toate străduţele întortocheate din Praga, sorbind cu sete din atmosfera gotică.
O vară perfectă merită să fie plănuită din timp la fel cum merită experimentată spontan, pentru că la sfârşit, mereu rămân amintirile şi dorinţa permanentă de a te întoarce acolo, în alt timp, şi cu un alt bagaj de experienţă.

don't you love them madly?

2007-07-19T04:38:00.000-07:00

am sa va prezint doua povesti de dragoste. sunt relatii care au ramas in amintirea multora, sunt interpretate ca fiind penibile, prea siropoase sau o mare tampenie. unii ar spune ca nu exista o asemenea dragoste, altii ca partenerii implicati sunt un pic dusi cu pluta. multi spun ca oamenii care iubesc sunt slabi, oamenii care se sinucid sunt slabi. dar care sunt mai slabi, cei care isi asuma un anumit sentiment, sau cei care se ingroapa in relatii superficiale si fortate? este penibil sa iubesti si sa stie toata lumea sau sa nu iubesti? oricum. da, sunt povesti cu oameni atipici, care au trait sub influenta unui anumit anturaj- formatii rock, groupies, hippie, droguri, sau punk, sex pistols. in fine, sa incepem.

I. jim morrison si pamela courson. cred ca toata lumea stie cine e jim morrison, insa putini s-au interesat si de viata lui privata. la 22 de ani s-a combinat cu pamela courson, care avea pe atunci 19 ani. morrison inca nu cunoscuse succesul, insa the doors erau pe cale sa "se lanseze". desi au fost impreuna pana la moartea lui, survenita la varsta de 27 de ani din cauza unei supradoze de heroina, asta nu i-a impiedicat sa aiba o asa numita "open-relationship". jim o insela la greu, si ea la fel, sa se razbune pe el. chestia e ca pana la urma tot impreuna ajungeau sa fie. cunoscutii lor au descris-o pe pamela ca fiind o persoana incredibil de buna si amabila, si care stia despre jim secrete care l-ar fi putut distruge intr-o clipa. ea a fost alaturi de el pana in ultima clipa, el spunea despre ea ca este perechea lui cosmica, i-a dedicat toate cartile sale de poezii, a trimis-o in excursii in jurul lumii, i-a cumparat un fashion store si ceea ce este mai important este ca i-a lasat, prin testament, intreaga lui avere. insa pamela il iubea prea mult, atat de mult incat nu a putut face fata vietii dupa moartea lui. (poate exagerat, dar mai urmeaza chestii). asa ca, dupa 3 ani de paranoia in care credea ca jim inca traieste, s-a hotarat pur si simplu sa se sinucida. a spus un simplu: i'll go be with jim now. si s-a dus si si-a injectat ditamai doza de heroina. so, drop dead gorgeous. pentru mai multe detalii, faceti rost de cartea angels dance and angels die, scrisa de patricia butler. descrie vietile celor doi inainte de a se cunoaste, si apoi pana la moartea celor doi. nu o am. as vrea sa o am.
Dont you love her madly, dont you need her badly
Dont you love her ways, tell me what you say- jim pentru pamela
next.

II. sid vicious si nancy spungen. este vorba despre relatia dintre sid vicious, membru sex pistols, cam lipsit de talent dupa mine, insa plin de "punk" si o tipa pe nume nancy spungen. sid era agresiv, nihilist, anarhist...un adevarat punk. apropiatii sai spuneau ca de fapt era un tip foarte timid, si singura persoana care ii stia toate secretele era, bineinteles, nancy. o tipa care provenea dintr-o familie instarita, si care avusese probleme inca de la nastere(cica). adica era foarte vulnerabila din punct de vedere emotional, avusese probleme cu drogurile, incercase de mai multe ori sa se sinucida. pana la urma i s-a pus ca diagnostic schizofrenie. insa sid vedea in ea "un ghid al vietii" de care avea nevoie, sa fie aproape de el si sa-i spouna ce sa faca, iar nancy avea nevoie de cineva pe care sa controleze. acest lucru a dus la dispute in interiorul formatiei. ca sa facem o paralela, nancy era total diferita de pamela (fara nici o legatura). nancy era "rude". toata lumea vedea la ea total altceva decat sid vicious. dar, se iubeau. intr-o seara, la hotelul chelsea, dupa ce aparent consumasera amandoi droguri, s-au certat, apoi au adormit. cand s-a trezit, sid a descoperit ca o taiase pe nancy cu un cutit-briceag, iar aceasta sangerase pana la moarte. disperat, se sinucide ca sa fie cu nancy. daca va intereseaza faceti rost de filmul sid and nancy: love kills
i don't want to live this life
if i can't live it for you.- sid pentru nancy

este normal ca unii sa considere asemenea relatii drept un esec, relatii ce scot la iveala mizeria si depravarea umana. insa, pe de alta parte, asta este realitatea, si este la fel de murdara ca si o casnicie ratata sau multe alte suferinte.

pentru mine o astfel de relatie reprezinta cel mai frumos lucru ce i se poate intampla unei persoane. si cred ca ceea ce ramane la sfarsit este tot iubirea, un sentiment ce te poate scoate din anonimat si datorita caruia poti fi evocat la nesfarsit. este o combinatie de tragism si idealism intr-un fel. personal, ii prefer pe jim morrison si pamela courson. si s-a terminat si acest post, in sfarsit.

variante

2007-07-14T09:36:00.000-07:00

ce poti face intr-o zi de vacanta?
poti iesi seara la o terasa, de exemplu pe motoare. in stanga poti admira un sirag de specimene pe cale de dezvoltare, asa-zisii emo. o ard cu parul in ochi si tin gura cascata, in timp ce te fixeaza cand treci pe langa ei. sunt mici si aroganti. nu inteleg ca nu sunt deloc deosebiti, ca toti au parul roz, toti isi fac poze de sus si cu mana la gura si ochii bulbucati, toti isi fac poze la picioarele incalate in tenesii colorati de ei, si toti au nume pe hi5 de genul : VadVoci, SuntUnCopacCuFlori, SadGirl, GirlThatLikesDrugs, UiteUnSoareCuDinti and so on.
te poti duce la plaja. poti sa uiti de tine si sa te prajesti, poti sa inveti sa inoti, poti sa fentezi delicat viermisorii din mare, iti poti rupe calcaiele pe pietre si poti privi pensionarii care fac exercitii pe malul marii. bravo lor
poti sa stai in casa si sa te uiti la filme. cel mai probabil vei fi intrerupt de cateva ori de vecini ca sa-ti muti masina din fata casei lor ca altfel iti sparg cauciucurile, sau sa-ti stapanesti cainele sa nu mai latre. eventual vine lumina. te doare capul pentru ca nu reusesti sa gasesti subtitrarea sau sa o potrivesti.
poti citi bloguri pe net si poti sa dai commenturi pe care le vrei inteligente dar din pacate te-a enervat prea tare vecinul ca nu poti scoate decat un :super articol. se mai intampla.
iti poti face planuri de vacanta. te poti interesa de orarul muzeelor pe care le vei vizita, insa este probabil sa pierzi foaia pe care ti-ai facut "planul de vacanta".
te poti duce la film, unde se retrag majoritatea celor care nu au ce face in zilele caniculare. daca sunt persoane in gasti, mai bine nu intri. sigur vor vorbi, si sigur iti vor arunca cu floricele in cap daca ii rogi frumos sa inceteze.
si, daca sandalele ti-au facut rana si iti curge sange, autobuzul nu vine, masina nu mai are baterie si cainele moare de plictiseala, mai bine nu pleca. culca-te si transpira. sau porneste aerul conditionat. sau citeste bloguri. sau tunde-te. taie-ti unghiile. mananca inghetata. angajeaza-te undeva unde nu iti place doar pentru experienta. alege sa muncesti de la 18 ani stiind ca asta o sa faci toata viata de acum incolo si bye bye zile de vara cand puteai sa pleci joi la mare fara nici un ban. fii oricum penibil, vara iti permite.

great expectations

2007-07-05T07:06:00.000-07:00

am o cana cu "love" pe birou. cainele se joaca in curte. e alb si pufos. e un post despre publicitate, in general. m-au fascinat reclamele la axe cand eram mica. cu homosexualul care intra in lift. si apoi am vazut o alta reclama la str8, frantuzeasca. geniala. am vazut o gramada de printuri, unele nu mi-au spus nimic, altele mi s-au parut geniale. hand hates hand la o marca de ceas, lord of the rings as directed by kusturica. ultimul print care mi-a atras atentia a fost unul cu "acesta va fi probabil ultimul print din lume". de ce? pentru ca oamenii nu mai au rabdarea de a citit printuri, vor totul mura in gura. acelasi lucru si cu cartile vs internet. lumea are probleme. incalzirea globala. noxe, pahare de mc'donalds abandonate in statii de autobuz. o caldura atat de murdara, incat ajungi sa-ti urasti hainele. apa rece de la frigider. o moleseala ce te indobitoceste. dar, bine ca mai exista si AC si carti(inca). acum, gradinile finzi-contini din colectia cotidianul. foarte profund. ultimul spot care mi-a atras atentia a fost la cannes predictions: timp de o ora, toata populatia australiei (aproape) si-a scos din priza, si-a deconectat, a intrerupt orice aparat. nu numai in case, ci si marile companii. mc'ul-shut down. virgin-shut down. totul bezna. si asta pentru a salva planeta. si nu mai avem apa! sau nu o sa mai avem. cand eram in clasa a 7a, am citit intr-o enciclopedie ca lacul baikal (apa dulce) poate alimenta toata populatia planetei timp de 40 de ani in cazul unei disparitii a apei dulci. ajunge doar pentru baut, whatsoever. am scris chestia asta in plus la o lucrare de control si pentru acest gest "necugetat" am luat o nota mica. ca si cand nota prevedea intr-un fel faptul ca e mare tampenie ceea ce zic. foarte probabil. si mie mi se parea exagerat oricum, dar tocmai larousse sa faca o asemenea greseala? in fine. probleme globale. protestantii se sinucid, tineri carieristi. o, da, cariera. o mare, mare, foarte mare obsesie. esti prins intr-un vartej si nu mai poti scapa. ahaaaaaa esti in anul II de facultate si nu lucrezi??? chill....... o alta reclama...la volkswagen cu sloganu "safe happens". deci sunt 2 tipi in masina, si unu vorbeste excesiv cu "like". gen like she didn't come last night and i was like...so fucked up and like....i can't imagine why....like....she doesn't like me anymore or...". la care celalalt: dude, things don't like happen. they just happen. si in timpul asta, fac un mare mare accident. cei doi nu patesc nimic, vw e un pic sifonat. si la sfarsit safe happens. misto reclama,. cautati-o pe youtube. la fel si reclamele la xbox si reclama indiana la wrigley.
like enjoy

ele

2007-06-20T01:38:00.000-07:00

ele sunt prietenele mele din liceu. nu o sa fac vreo comparatie superficiala intre ele si altcineva, pentru ca acest lucru ar fi imposibil. si nici nu ma asteptam ca prieteniile din liceu sa fie capsate intr-o matca imaculata, care va ramane pentru totdeauna, fara posibilitatea de a mai exista vreodata ceva asemanator.
si acum, apar forme si fetze prafuite de dupa colturi, insa deja sunt prea "batrana" ca sa incerc sa le demonstrez ceva. au prea multe secrete pe care nu le cunosc, sunt mult prea diferiti.
si cum ziceam, prietenele mele din liceu. parca ieri s-au intamplat toate astea, si peste noapte s-a derulat filmul vietii mele, iar eu stau in primul rand in sala de cinematograf, incapabila de a schimba ceva. si totusi, momentele alea si mai ales ele nu vor putea fi inlocuite vreodata. inocente in autenticitatea noastra stangace, ne-am format si am crescut impreuna. acum, pe cine mai intereseaza faptul ca te-ai certat cu parintii, ca ti-a murit pisica, ca ai probleme de sanatate sau ca parintii tai s-au despartit? pe nimeni. esti singur, pentru ca fiecare isi vede de viata lui, fiecare are propriile amintiri pe care, sincer, nici nu vreau sa le descopar.
si totusi, au existat momentele caniculare din curtea scolii cand dudele mi-au murdarit tricoul, cand gabi si-a prins o coada, cand unii baieti au abandonat scoala, iar altii...mai bine nu mai continuam. si toate serile de sambata, umplute cu pizza si mancarea adrianei. da, cum gatea adriana! si imi placea faptul ca avea intotdeauna in baie sapun lichid. si cum mergeam la madalina si dormeam in patul ei suprapus...sau patul adrianei care era prea mic pentru noi toate, asa k era o mica invalmaseala feminina in el, cand stateam noptile si devoram filme de duzina. si cum mergeam verile prin peisajul urban, pierzand ore intregi prin magazine dotate cu aer conditionat sau mancand in spring time-ul alinutei, sau in kfc sau mc. si cum transpiram in cluburi de subsol, pe ritmuri de ska. madalina, creionul nu ti-a cazut. gabi, te ascult. alinuta, sigur ca am incredere in noi. adriana, iti sta bine bluza aia. si cum problemele uneia deveneau problemele noastre, pentru ca fie ca vroiam, fie ca nu, luam parte la ele si ne afectau pe fiecare.
si chiar daca liceul s-a terminat, si poate ca timpul petrecut impreuna s-a diminuat radical, toate stim ca indiferent de situatie sau de moment putem avea incredere deplina una in cealalta. e ca si cand ai incerca sa te ascunzi si nu poti. si imi pare rau ca de abia acum realizez ca ele sunt de neinlocuit.
si daca ce am scris aici ti se pare patetic, si viata ta e tot o insiruire de melodrame, chiar daca vrei sa crezi ca esti special/deosebit.

tiesto vs ocs

2007-05-19T10:30:00.000-07:00

alaltaieri, am fost rugata de niste prieteni sa merg la tiesto. mai bine zis, nu m-am dus pentru muzica lui, m-am dus pentru o "combinatie". la tiesto, la intrare, toata lumea cu invitatii. am zis ca nu e adevarat, venisem pana acolo degeaba cu inca 5 care facusera bine si isi luasera din timp invitatiile-oameni care chiar asculta tiesto. dar omu negru de la intrare nici macar nu se uita pe invitatii. peste tot oameni cu ochelari de soare la 300 de mii, fete cu bluze sintetice si baieti cu gel pe par. nu o zic ca pe ceva nasol, in mod surpinzator a fost relativ distractiv, am primit niste fosforescente si niste farfurii zburatoare in cap, iar tiganii din spatele nostru nu s-au luat de noi. deci, a fost relativ ok. bine ca durat doar atat, pentru ca dupa o jumatate de ora deja ma plictisisem. nici un incident, nimic, toata lumea se simtea bine si-si flutura manutele in aerul incins. la iesire niste pastilados tokyo hotel.
ieri seara ocs in suburbia. incepuse un pic sa ploua si de asteptam sa intram in lumea noastra de la subsol. e de fapt la etaj, dar nu conteaza. drumul pana in sala de concert propriu zisa era tapetat cu emo kids, mai mult sau mai putin. parca mai putin ca la coma. in fine. in deschidere, the mood, o formatie gen billy talent, a pus oamenii pe "vibe". miscarea, ca de obicei, pana la bar si inapoi, inainte si inapoi cand dansezi, stanga dreapta, stiti voi. ocs a fost genial, ca de obicei. cam putina lume, dar cu atat mai bine, aveai loc sa dai din umeri si sa-ti agiti tigara in aer. atmosfera sufocanta de suburbia, ca de obicei. ochelari de soare, niste adidasi rosii si o creasta verde pe acolo. in rest, am ramas cu 40 de mii pe care i-am cheltuit wisely pe un pepsi rece si acidulat. am plecat imediat dupa razna, cu starea de ocs in haine. s-a scurs usor in masina, pe beaturile radio deea. da ce e bun lasts forever. nu cum e faza cu....toate lucrurile bune se sfarsesc?
concluzia este evidenta, cel putin in cazul meu. de sus, de pe bloc, totul e mai bine:)

tare demult

2007-05-12T08:20:00.000-07:00

da, mi-am cam neglijat blogul. in ultimele saptamani m-am mutat. si n-am mai avut timp. dar, acum cateva zile am fost la BCR la asigurari ca a intrat unu in mine. de fapt, a intrat in masina cand era parcata. autor necunoscut. insa nu ma asteptam sa astept la bcr cat am asteptat la politie. e o bataie de joc, dar nu despre asta vroiam sa scriu, ca oricum zisese un tip de acolo ca vrea sa-i dea la libertatea. sa trecem peste asta. si stateam la bcr in fata, mai citeam 2 pagini din 1984, mai ma plimbam putin, mai mancam o saorma nashpa, mai beam putina apa. ca tot omul care sta pt o amarata de constatare. acolo, caldura mare, numai domni. si ce sa fac eu, sa vorbesc cu ei sau sa ma fac ca sunt mai mica deci n-aavem despre ce sa vorbim. pai nu-i nimic, m-au bagat in seama fie ca am vrut fie ca nu. subiecte de maxima importanta: basescu, saracu, singur impotriva tuturor! zice un conducator de autobuz. altu, mai tanar si cu ochelari de soare nashpa: "deci...maine, gata, sun la opc si sun si la libertarea!". ma intreb daca s-a tinut de cuvant. altu incepe sa spuna ca sustine uniforma, si ca ar trebui introdusa in toate scolile. pai puteam sa zic ceva? tac malc si zambesc amabil. sunt deja la facultate, ce dumnezeu!. apoi problema drogurilor. zice unu: "cel mai bine ii vezi pe drogati duminica dimineata pe la 4 cand vin din cluburi. au pupilele alea mari si fata asa prelunga, nici nu mai au o forma a fetei". da, iar zambesc amabil. drogatii sunt probabil niste monstri care trebuiesc inchisi la alcatraz. "dom'le noua ne trebuie tineri sa ne conduca tara.....". si se baga si tata in discutie : " ce dom'le, sunt toti niste idioti, stau cu armata de consilieri dupa ei si nu sunt in stare de nimic". pai ce sa zic , doar e tata. intram in grup ca mieii sa completam o declaratie. Toata lumea copiaza dupa toata lumea : "sigur acolo se scrie numele? sigur trebuie sa completam si asta?". ne-ar trebui acum niste uniforme, ca oricum toti aratam probabil foarte penibil. iesim de acolo, caldura mare iar. o tanti zice ca ea se uita numai pe discovery. mai mult decat atat, toti sunt impotriva emisiunilor cu ernest si andreea marin. parca s-au gasit. toti sunt destepti si ar putea sa faca o treaba al naibii de buna, numai ca nu o fac. ma da-i dracu....

300

2007-04-12T09:34:00.000-07:00

300 este un film la care m-as uita oricand. nu la fel de lung ca stapanul inelelor, la care te plictisesti(cel putin eu ma plictisesc desi imi place la nebunie). de fapt, scenele de lupta sunt cele care ma impresioneaza cel mai tare. ideea ca un grup de oameni, probabil foarte diferiti intre ei, dar totusi care lupta pentru o singura idee/cauza. este chiar emotionant. iar scenele de lupta din 300 sunt de-a dreptul geniale. spartanii sunt cei mai tari, si disciplina este mama lor.
barbatii/eroi de la termopile ireal de perfecti, ireal de bronzati nu eclipseaza cu nimic subiectul filmului. multi au spus ca este un film cartoonat asa ca eu nu pot decat sa subscriu la cele spuse de ei. ce ne puteam astepta de la frank miller? desen animat, violenta rece, aproape perfecta, taieturi adanci si drepte, verticalitate si degradare, supradimensionare si rosu. mult rosu. uratenie si mult mai multa frumusete, potentata fiind de curajul spartanilor. spartanii care de la 7 ani erau dati la scoala militara, neglijandu-si nici o clipa intelectul si meditand pe teme filosofice, idei dobandite tot la scoala. spartanii care erau invatati sa nu vorbeasca prea mult, dar sa actioneze fara nici o greseala.
un film care nu duce lipsa de originalitate pe cat duce lipsa de nume sonore (ma refer la actori). totusi, este vorba de frank miller, zack snyder pe post de regizor.
lupte de la inceput pana la sfarsit, efecte speciale duse la extrem si o culoare de basm.
opulenta orientului paleste in fata a 300 de oameni, elefanti si cercelati dati cu carbune pe la ochi dispar. alte lucruri tari in film? ploaia de sageti, tactica spartanilor(imping/ataca-cine a vazut filmu stie la ce ma refer :P), omuletul cocosat si urat caruia ii tremura picioarele in fata unor femei cu boli venerice, regina spartei, tipa eforilor. pana la sfarsit, socant, eroii mor, insa se nasc altii- meritul femeilor spartane care sunt de 3x mai bune decat altele.
dupa mine, un film mai bun decat altele pe aceeasi tema.

cei rai, cei putini

2007-04-04T00:38:00.000-07:00

exista atatea feluri de oameni cati oameni exista. foarte logic nu? insa se divid in niste categorii. mie imi place sa-i numesc in mai multe feluri, cred ca depinde de stare: cei rai, cei putini, nebunii, alienatii, depravatii, cersetorii. Am enumerat categoriile "negative" ca sa zic asa.Bun. Acesti oameni intotdeauna iti provoaca o stare de panica, o stare de frica. Tot ceea ce nu este ca tine de altfel iti provoaca o stare de neliniste. Cum eram mai demult cu niste tipe, cu care ziceam : bine frate, stam si noi si....o ardem aiurea. Ei bine, nu am putut sa stau sa o ard aiurea cu ele, nu pentru ca erau depravate sau alienate, dimpotriva, erau perfect normale, numai ca nu ma simteam deloc bine in prezenta lor. Ca si cand ne-am respinge reciproc. Ceea ce este foarte ciudat este ca pot sa ma adaptez in prezenta oricui, pot sa fiu sociabila si pot sa nu fiu daca vreau. S-ar putea sa fie o chestie din aia foarte aiurea cu energiile care se resping, sau personalitatile nujtu de care care se resping. De obicei nu cred in lucruri din astea, da chiar am vazut pe Discovery o chestie cu vampirii de energie. Vorba lu Creanga, nujtu altii cum sunt, dar pe mine anumite persoane chiar ma obosesc:) In alta ordine de idei, vroiam sa mentionez si faptul (si aici s-ar putea sa ma contrazic....foarte vag) ca raul unuia poate fi frumosul altuia si invers. Adica, cei rai si cei putini ar putea sa gandeasca la fel despre cei buni si cei multi spre exemplu. Ca proletarii si capitalistii. Se mananca unii pe altii. Homo homini lupus, nu? Deci pana la urma tot ajung la concluzia ca fiecare este si frumos,si urat, si rau si bun...etc. Si acum chiar folosesc cuvinte mari care probabil nu-si au rostul insa vroiam sa ajung in alta parte:)
Am zis la inceput ceva de cersetori. Stim cu totii rromii ( sa sa fim politically correct, desi mi se pare mult mai logic sa ii numim tigani. gipsy nu aduce deloc cu rromi, in fine) care sterg parbrize si lunete. E, acum cateva zile l-am vazut pe unu care-si stergea pantofii exact cum sterge geamu de la masina: a dat cu apa, apoi cu stergatorul ala, si pe o parte si pe alta( pe pantof!) si apoi se uita mandru la reflexia sa probabil. Asta da Narcis....

o bucata de poveste

2007-03-30T08:38:00.000-07:00

doamnelor si domnilor, astazi avem un fragment de text...:

"-Nu va suparati, continua stangaci, am fost ieri aici si baiatul care vindea mi-a sugerat o carte. Era chiar pe raftul acesta, era o carte albastra cu un cotor stralucitor. Din pacate nu mai stiu cum se numeste.
- Cred ca ati confundat libraria….eu am fost in tura si ieri si nu v-am vazut pe aici, o anunta doamna sec. Dar poate ca totusi va pot ajuta cu ceva, ia sa caut pe aci…imediat domnita…..
Roxana isi simtea respiratia cum se loveste de fularul ce statea ca un zid in fata gurii ei si cum se intorcea , umeda, pe buzele arse de ger. Nuantele de verde se jucau in ochii ei, pupilele se dilatau si inima ii batea ritmic , echilibrat. Fusese cu o zi inainte aici, si vorbise cu un baiat homosexual. Se uita la ceas si verifica data- incerca sa-i spuna ceva vanzatoarei care statea si o privea chioras. Incepuse sa-i vorbeasca despre carti. Roxana isi muta privirea inspre raft : oare ce se intamplase ieri? Unde era baiatul, unde erau Carmen si Cristi? Care era povestea lor? Cand avea sa se hotarasca tanarul daca e intr-adevar homosexual sau nu? In fata ei se derula alt film decat cel al realitatii; Isi inchipuia ca ea e Carmen, ca se indragostise de tanarul homosexual iar acesta o parasise pentru Cristi. Nu, nici macar gandurile acestea nu o puteau face sa constientizeze ca viseaza, ca se afla in alta parte. De ce totul era atat de obisnuit si normal? De ce nu o contrazise pe doamna in verde si sa-i spuna ca ea a vorbit intr-adevar ieri cu un tanar care vindea in acea librarie? Un miros de scortisoara se raspandi in jurul ei Cumpara o carte si iesi din librarie.O ceata calda o invalui ; isi stranse mai bine fularul in jurul gatului si porni spre casa. In metrou se gandi sa citeasca ceva din cartea cumparata, nici nu se uitase cum se numeste. In carte gasi o carte de vizita : Marian Leancu. Regizor, Scenarist 0722……….
O intoarse pe toate partile: era o carte de vizita neobisnuita, stralucitoare si albastra in acelasi timp. Suna la respectivul numar de telefon , nu-si amintea sa fi cunoscut vreodata un regizor Leancu, dar nu strica sa incerce. Stabili sa se prezinte la o auditie chiar a doua zi. Un fior de teama si speranta se amesteca in sufletul ei. Un sentiment obscur si confuz o invada. "

un pumn de margarete

2007-03-28T05:16:00.000-07:00

ma intreb, ce inseamna pentru tine un pumn de margarete? pentru mine inseamna cu totul altceva. si totusi, cred ca oamenii ar fi dispusi sa faca foarte multe pentru margarete. mi-ar placea sa te vad iesind din casa. si sa te duci in parc. sa imbratisezi verdele crud. sa te scufunzi in violet si totusi sa nu patesti nimic. poate ca ar fi mai bine. sa minti fara sa ranesti, sa conduci cu viteza maxima pe un cer de maracini si sa ti se sparga rotile. asta ar fi cel mai nasol lucru. sa inseli fara sa te degradezi. asta e cam patetic. sa alegi sa conduci un camion in loc sa te sufoci sub o cravata rosie. sa te imbraci in roz la o inmormantare, sa stai toata ziua intr-un autobuz. sa canti la vie en rose cand afli ca ai cancer. sa iubesti fara sa ceri nimic in schimb. ai putea? sa fii naiv si te joci cu oamenii, pentru un pumn de margarete. sa iti aduci aminte cu vechii prieteni si sa nu vrei sa fii "ca la inceput" . sau sa vrei cu disperare sa fii la fel. sa fii jalnic. sa fii extraordinar. sa nu stii nimic si sa ai pareri despre orice. sa fii superficial. sa vorbesti cu noii prieteni si sa descoperi cat iti seamana, cat merita, ce pot face si ce nu vor sa faca. si mai important, ce importanta are? ce importanta are? sa iubesti un caine. sa te saruti cu buzele aspre si sa nu simti nimic. sa traiesti melodramatic. si iar sa fii extraordinar. sa te iubesti pe tine mai intai. si apoi poate si pe mine. sau sa iubesti pe altul, iar pe tine deloc. sa scrii fara sa scrii despre tine. sa pictezi fara sa stii ce, sa dansezi fara sa dansezi cu tine, sa regizezi fara sa regizezi despre tine, sa te joci singur. sa stai pe plaja si sa nu o vezi. sa intri in apa si sa incetezi sa traiesti.
macar sa faci ceva.
pentru mine, margaretele sunt cele mai importante. iar pentru tine, nu vor fi niciodata acelasi lucru.

converse myself

2007-03-22T01:33:00.000-07:00

toata lumea stie cum arata o pereche de tenesi. bunicul meu avea o pereche de tenesi albastri. nu erau converse, dar oricum nu le-am dat prea mare importanta, ce stiam eu atunci despre good old chuck taylor?
converse este un brand a carui valoare se ridica peste pret. bine, multi spun ca in romania preturile la conversi sunt mult mai mari ca in afara si nu merita, asta de fapt cam asa e, insa acum vorbim in general si nu ne uitam un curtea vecinului. intr-adevar, tenesii converse sunt mult mai ieftini in alte tari, si totusi justin timberlake ii poarta. nu poti sa zici ca sunt la fel la levi's. e cu totul altceva. tenesii converse se poarta la o festivitate hollywoodiana si toata lumea zice ca a fost o alegere buna, si se pot purta si intr-un bar jegos. sunt atat o moda, cat si o anti-moda. se pot purta oricum, oriunde. sunt cameleonici, se muleaza pe eveniment si pe respectiva persoana chiar daca sunt aceiasi. si vorbeam de pret. sunt accesibili tuturor. si daca unii nu-si iau converse, tot isi iau imitatii de converse. deci pana la urma se ajunge la aceeasi situatie. conversii sunt buni pentru toate trupele brit-pop si brit-rock si par extrem de "cool", sunt buni si pentru paris hilton(au model cu roz stralucitor si alte fleacuri), si pentru bunicul meu(imitatia de 100 de mii), si in general pentru oricine. in strainatate e deja un trend sa te duci la serviciu imbracat in blugi, un sacou mai elegant si incaltat cu tenesi converse. si in acelasi timp, tot imitatii de converse se intalnesc la cersetori. unii ii poarta pentru a epata(da, prin tenesi), altii ca sunt comozi, altii ca nu au de ales. si totusi, converse cannot be ignored....toata lumea ii iubeste, sunt buni in orice situatie(aproape- am vazut intr-o revista ca o fashion-victim a purtat tenesi la nunta ei), sunt comozi si acum exista o diversitate de modele, pentru fiecare cum s-ar zice. si mai mult decat atat, sunt un brand, au valoare chiar daca sunt moda sau antimoda.
la fel ca renumita coca cola, converse, un american icon, devine universal.

http://www.sportchek.ca/sportchek/do/article;jsessionid=FA46B271873D5422FDE50D1E75F0FACF;jsessionid=FA46B271873D5422FDE50D1E75F0FACF.sportchek1?menuId=2&articleId=29

advertise here

2007-03-18T01:41:00.000-07:00

uiii tocmai mi-am luat republik si am primit gratuit dvd cu filmul ireversibil, de gaspar noe. tin minte ca am avut intentia sa ma uit la el, de fapt chiar am inceput sa ma uit la el dupa ce un prieten mi-a zis : sa nu cumva sa te uiti la filmul asta. si a avut dreptate, n-am mai suportat si nu l-am vazut pana la final. acum promit ca imi fac curaj si il vad pana la capat. si in urmatorul republik o sa gasim dvd cu y tu mama tambien. nu-i asa ca e super tare?pentru 70 de mii ai si o revista inteligenta si un film bun. din revista am aflat de festivalul international de scurt si mediu metraj Next, ce se desfasoara in perioada 29-31 martie, si de ...petrecerea din casa de cultura a studentilor preoteasa din 29 martie ora 21. invitati : underlondon, gen..muzica electronica underground. altceva? am umblat prin magazine de skate sa-mi iau teneshi da n-am gasit nimik super misto. cred k n-au bagat arsenalul de primavara vara inca. in base au haine putine si interesante, si echipament de snow, la tenesi mai mult vans si mai mult nr 37(la fete). in the kitchen am gasit ceai si tot asa haine misto, in borders au bagat niste tenesi noi, si era si o mamica la vreo 40 de ani care cumpara pentru fiul ei echipament de snow. de ziua lui, sa-i faca surpriza. mi s-a parut tare, vreau si eu parinti din astia. in h2o catzelusa aia dragutza si galbena, cateva perechi de circa noi, la haine am ametit si am iesit, le-au schimbat pozitia. so.........that's about it. cand n-ai idei scrii un blog ca asta :D.

paris, je t'aime.

2007-03-11T07:47:00.000-07:00

2 ore de dragoste pariziana. fiecare regizor reuseste sa transpuna o poveste de dragoste in 5 minute filmate. alfonso cuaron (y tu mama tambien, children of men, harry potter and the prisoner of azkaban) si-a filmat partea (parc monceau) fara intrerupere. partea interesanta este ca este vorba despre povesti de dragoste traite de ne-parizieni in paris. pentru ca parisul adopta pe toata lumea, si treptat ii transforma. Este un cliseu, paris-orasul iubirii, insa in paris, daca nu esti indragostit de o persoana, te vei indragosti iremediabil de acest centru cosmopolit.
cum m-am indragostit eu de paris? pur si simplu. venita cu prejudecati in acest oras, de abia dupa un timp mi-am dat seama ca ar fi singurul in care as putea trai ca acasa. parisul se respira, se aude, se gusta. te invaluie intr-o ceata clara. stii ce traiesti dar pe moment nu-ti dai seama. imi aduc aminte de hotelul unde am stat. numai un hotel modest te face sa intelegi (sau macar sa observi orasul). un hotel pe rue de pigalle. ziua, un cartier normal, faceam misto zicand ca seamana cu victoriei de la noi. seara insa, presata de atmosfera galbena din camera ieseam pe balcon. vopseaua era luata de pe zid, iar ferestrele vechi de nu stiu cati ani inca isi pastrau demnitatea si farmecul. vorbim de demnitate in conditiile in care sub balcon se prelingeau siluete divine, de o stralucire violeta, fiecare avand o poveste incredibil de trista. sau cel putin asa imi placea sa cred. da, damele de companie ieseau si intrau din barurile rosii. desi nu fumez, imi doream sa fac asta. parisul te lasa sa faci ce vrei, oricum esti acceptat, si pe deasupra esti atat de frumos. nu m-au oripilat fetele de jos, nu m-au oripilat nici tocurile lor umede care muscau din asfalt. nu m-au intrigat nici barurile pe care nu le puteam penetra cu privirea: erau strajuite de panze umane si de nori de alcool. da, imi place rue de pigalle.
dar mai imi place si champs elysees. un bulevard al luxului, unde pe nota de plata a unei cafenea e trecut bacsisul de 20%. frumos. ma uimeste faptul ca luxul traieste in plina armonie cu saracia, si invers. dar ajung pana la urma la concluzia ca in paris totul este frumos: nu exista nici lux, nici saracie. totul este pur si simplu frumos. stateam cum ziceam la o masa, antrenandu-ma in stilul voyeurist. vine o cersetoare si zice ceva. chelnerul vine repede repede si o goneste pe femeie. apoi ne adreseaza un amabil: " excuse us, please, it just a romanian woman. we have always had problems with them." dap, cam aiurea, insa zambesc si ma abtin sa nu zic ca si eu sunt romanca. insa cu toate ca acea femeie fusese gonita de la masa, s-a putut refugia undeva langa un mega magazin. brandurile expuse atat de violent m-au facut totusi sa le iubesc. iubesc sephora, quiksilver, prada, magazinul de bomboane dintr-un gang dubios. poate ca exagerez, magazinele inghesuite la colt de strada sunt mult mai intime, mai personale. dar si asa, parisul adopta sephora si o face sa sclipeasca, iar lumea sa o iubeasca.
mai sunt si strazile interminabile, baietii care te intreaba daca nu cumva ai un foc, cartierul latin, montmartre si turnul eiffel. parisul nu este coplesitor, nu este nici macar atat de roz fondant cum l-am prezentat eu, parisul este pentru fiecare persoana ceva diferit, insa pentru toata lumea ar putea fi considerat a doua casa.

wanna ride?

2007-03-10T08:25:00.000-08:00

ok. astazi a fost pentru prima data cand am condus dupa primul accident din viata mea. produs din vina mea. mentionez ca sunt incepatoare si k nu am orientare in spatiu deloc. unii zic k e din cauza zodiei(pesti) si eu ii cred (da, este just another excuse:D). Si un alt motiv de imbarbatare este k am luat examenu din prima, cu un punctaj mare(da, ma laud), da partea aiurea este k dintotdeauna mi-am dorit sa conduc si acum ma simt pierduta in trafic. ok, deci a fost pentru prima data cand am condus din nou. am scos masina de unde era parcata, dintr-un garaj de pe langa carrefour orhideea. pana acum totu ok, ies frumos, ma asigur stanga dreapta inainte sa intru pe calea plevnei. yuhuu, nici o masina. ba mai mult, soarele apunea iar soseaua capatase o nuanta rosiatica ce ma ducea cu gandul la o vacanta urbana, extra adrenalinoasa. cum sa fii atent in conditiile astea? la primul stop sunt convinsa k trebuie sa fac dreapta ca sa ajung acasa, insa din pacate a trebuit sa fac stanga(pt k de fapt, ala era drumu corect). trec pe langa brico store si deja nu stiu ce sa mai fac. prietenu meu imi arata ca tre sa intru pe podu grant. urc gratios panta si intru pe pod. stau cateva clipe si imi aduc aminte ca trebuie sa ies pe undeva pe la herastrau, am fost foarte mandra de mine. masinile goneau pe langa mine ca niste isterice care au uitat sa-si ia medicamentatia. si ca sa nu cumva sa para ca sunt incepatoare speriata de bombe gonesc si eu si asa par mult mai cool. ok ajung in sfarsit la arcu de triumf. stau putin sa ma gandesc pe unde trebuie sa o iau sa ajung in floreasca. imi dau seama si fericita stau si astept sa se faca verde. ma uit in stanga, in dreapta. o tanti intr-un jeep vorbeste la telefon si isi aranjeaza machiaju. asa o sa fiu si eu peste cativa ani. dar as schimba jeep-ul cu un beetle galben. si probabil as schimba si machiajul acela de cabaret. ok se face verde si masinuta mea mica si iute isi face treaba. in intersectia de gaulle iar ma simt ca un peste intre rechini. o alta incepatoare se baga in fata mea si ma gandesc ca eu n-ash avea tupeul asta, stau si ma uit in toate oglinzile posibile sa ma asigur, in acest timp bineinteles ca bag viteza sa nu raman in urma si bineinteles ajung sa astept intre doua benzi. ma claxoneaza unu din spate si pentru prima data ma gandesc ca la urma urmei, sa mai astepte, si ei au facut greseli cand erau ca mine (probabil!). ok ajung in floreasca si deja ma simt in apele mele. traseul asta il stiu mai mult decat bine.

sofia e tare

2007-03-08T03:05:00.000-08:00

cand eram prin clasa a 5a am vazut intamplator sinuciderea fecioarelor. am fost atat de revoltata de ce patisera surorile Lisbon incat m-am gandit pentru prima data cat de norocoasa sunt ca am parinti care ma lasa sa fac cam tot ce vreau. le-am spus tuturor cat de "tare" mi s-a parut filmul, insa nu am putut niciodata reda in cuvinte amalgamul de sentimente pe care mi le-a trezit . atat de static incat te face sa te intrebi intruna "ce se va intampla mai departe". atat de tacut, linistit, se combina perfect cu soundtrackul de la air. cherry blossom girl si guma roz par ca raspandesc in aer un miros dulceag, invaluindu-le pe cele 5 surori(parca 5 erau) intr-o catifea alba. atat de inocente si totusi atat de umane. kirsten dunst cred ca este la primul ei rol important dupa interviu cu un vampir. oricum, filmul este exceptional nu neaparat prin subiect, care oricum te socheaza- 5 surori care se sinucid, mainly din cauza parintilor-, ci mai ales prin modul in care este spusa povestea, si modul in care este regizat totul. meritul, zic eu, ii revine in intregime sofiei coppola, scenarist si regizor. din francis nu putea sa iasa altceva decat un copil underground-vintage-alternativ-halucinant si plin de talent. sfarsitul filmului lasa o dara lunga si amara de tristete covarsitoare, atat de tragic si totusi atat de nesemnificativ pt majoritatea din oraselul ala uitat de lume.
sar peste lost in translation pt k inca nu l-am vazut.
marie antoinette- un roz haotic, agresiv, multi pantofi si multe prajituri. sofia combina iar intr-un mod pe cat de surprinzator pe atat de reusit cultura "rock alternativ secolul 21" cu secolul 18. aici, combina pantofii manolo blahnik folositi la costumatia actorilor cu petrecerile "wild" ale secolului, muzica alternativa cu emotiile prin care trece regina. atmosfera specifica sofia coppola e peste tot: evenimentele decurg lin, linistit, intr-o continuitate perfecta. timpul se opreste in loc, marie antoinette se marita la 15 ani cu un mostenitorul la tron al frantei, louis-auguste. trebuie sa faca fatza presiunilor de la versailles; isi face cateva prietene de petreceri, il inseala pe sotul ei si cheltuie bani in nestire. si totusi, in inocenta si trivialitatea ei e imposibil sa nu placi. sa nu zici : bai, tipa asta nonconformista la versailles, e ceva! si intr-un ritm ametitor de rochii si palarii, capsuni si bauturi, culori si masti, este prezentata regina frantei intr-o postura inedita: punkish queen of only 19, influenta punkish fiind data de prietenii sofiei care au alcatuit soundtrackul.
filmul a fost huiduit la cannes, insa cred ca originalitatea viziunii il convertesc dintr-unul "shallow" (cum sa faca sofia coppola un film istoric????) intr-unul inedit, intim prin accentul pus pe starile prin care trece marie antoinette, colorat si dulceag.
da, ce sa zic...sofia e tare....

se combina

2007-03-07T02:54:00.000-08:00

pentru cei care nu ma cunosc deloc, si pentru cei care ma cunosc destul. se combina: creion dermatograf negru, DKNY, un caine alb, un perete rosu, requiem for a dream, verde, rosu, portocaliu, 4 prieteni....sau 3? sau 5? o persoana speciala, placebo, calciu, reclame, kinder, aripioara picanta, un big mac, pata becker, ochii caprui, 51 kg, green day(mai demult), the libertines(acum), un pahar de vin chardonay(parca asa se scrie) , limba franceza nevorbita, pasiunea pentru engleza, care acum se afla intr-o stare de latenta, articol in catavencu, un 4 la germana in clasa a 4a, o plimbare noaptea prin cimitir, o sora, un frate, o mama, un tata, si iar persoana speciala, un sentiment, o parere, o frica, un telefon de 1 an, filme vechi putine, sinuciderea fecioarelor si johnny depp, lock, stock and two smoking barrels, 19 , madalina!, b 24 fun, republic din cand in cand, la vie en rose, paris, paris paris dar mai ales praga, mc donalds peste tot, quiksilver, mall, mese, fara tzigari, o masina visinie, 2 boxe, o tastatura, o coaja de banana pe masa, un mix de kiwi, banane si miere dimineata, cereale, cartofi prajiti, omul cu sobolani, persoana care revine obsesiv in aceste randuri, iar ocs, iar persoana, un pahar de vin, o persoana, ocs, un pahar de vin, si un soare de primavara. the end

jeux d'enfants

2007-03-06T13:02:00.000-08:00

acum cateva zile am revazut jeux d'enfants. Prima data cand l-am vazut mi s-a parut de-a dreptul fabulos. nu numai ca ma impresioneaza povestile de genul asta, dar in clipele alea chiar as fi vrut sa le traiesc si eu. jocul dintre cei doi pare invaluit in trasaturile unui basm, este ceva cu totul ireal, este evident de ireal si totusi mi-ar placea sa traiesc intr-o astfel de lume fantasmagorica, macar pentru un timp. dar apoi realizez ca situatia reala, clipa de care nu apuci sa te bucuri niciodata pentru ca TREBUIE sa faci altceva la momentul acela, devalorizand cu totul dorintele tale adevarate, navalesc peste mine si ma fac sa uit ceea ce vroiam de fapt. se mai adauga bineinteles si disperarea dupa securitate si conservare. la un an dupa admitere imi dau seama ce dreptate avea rousseau. oamenii sunt disperati dupa conservare, ceea ce mi se pare la un moment dat absolut normal; iar conservarea in prezent inseamna un anumit standard de viata: sa urmezi o facultate, sa ai un job foarte bine platit si restu .....poti sa astepti sa mori.
chiar daca niciodata nu voi concepe sa fiu zidita pentru un ideal, pentru ca imi recunosc frica si disperarea dupa conservare, tot asa nu pot concepe cum as putea renunta cu totul la ceea ce conteaza pentru mine: la bucuria vizionarii unui film de tim burton, la citirea unei carti gen biografie, despre personaje marginalizate, problematice, la iubire bineinteles. kiar daca nu faci sacrificiul suprem pentru iubire, aceasta tot te face sa realizezi lucruri nebunesti. cel putin pe mine m-a facut si la ora actuala cele mai vibrante amintiri, cele care ma fac sa traiesc din nou sunt cele legate de aceasta iubire....indiferent de ce tip.

prima data

2007-03-04T08:40:00.000-08:00

cand postez. cand incerc sa fac un blog. am zis-o bine? nu stiu. cert este ca prima data ai emotii, daca nu iese bine? de ce postez? ca sa-mi umplu timpul si ca sa vada lumea ce mai gandesc. e destul de greu sa te exprimi cateodata in mod direct. desi in cele mai multe situatii nu am timp sa ma gandesc si la consecinte si zic cam direct ce am de zis, prin blog ma pot exprima voalat. cu toata lumea si cu nimeni. cu mine in primul rand. poate cu tine, si poate si cu altcineva. pe blog sunt undercover girl. poate ca nici nu este necesar sa fiu undecover, poate ca ar trebui totusi sa ma exprim mai direct decat atat, sa fiu in lumina reflectoarelor gen. dar pana atunci mai e. si sa zicem ca the story beggins actually with nothing. nothing to say...at least for today.