Fantezii de cafenea

În jurul meselor mici şi rotunde, în stil parizian, se încheagă poveşti suculente. Şi nu mă refer la fripturi în sânge ci la fragmente de viaţă, la situaţii care rămân în perimetrul mărginit de scaune şi canapele. Ca în Pulp Fiction; unii plănuiesc un jaf, alţii discută despre Dumnezeu si retragerea din lumea interlopă.

Schimbând contextul, la o cafenea din Bucureşti, chelneriţa îşi admiră unghiile lăcuite cu Mac, cadou de la sora ei, proaspăt întoarsă din L.A. Aflu detalii domestice stând la măsuţa de lângă bar. Ioana (căci aşa o cheamă), mestecă gumă zgomotos şi serveşte un cuplu de bătrânei cu plăcintă de lămâie. Rar dau peste localuri care servesc plăcintă de lămâie.

Îmi plac cuplurile septuagenare. Se înţeleg din priviri şi discută despre ce cadou ar putea oferi nepoţilor la absolvirea facultăţii. Ridică bănuitor din sprâncene când îşi aduc aminte de diploma nepotului, pe care scrie “specialist în relaţii publice” şi îşi fac griji cu privire la viitoarea sa carieră, într-un domeniu confuz şi pe o piaţă instabilă.

În dreapta mea, burlacul afacerist mai cere două pliculeţe de zahăr şi aruncă priviri scurte manşetelor de la cămaşă. Cu siguranţă are o întâlnire şi vrea să-ncapă în descrierea unei imagini impecabile. Soarbe de câteva ori din cafeaua cu lapte şi se ridică brusc pentru a întâmpina un fotograf. Picioarele scaunului scrijelesc deranjant podeaua cafenelei şi burlacul afacerist se emoţionează, vărsând cafeaua pe manşetele albe, albe…

Un clinchet cristalin se risipeşte în tot localul. Într-un separeu, câteva fete sărbătoresc logodna prietenei lor. Încântată de perspectiva unui viitor care sună foarte…portocaliu, alături de bărbatul visurilor şi realităţii sale, domnişoara demonstrează veridicitatea diamantului pe oglinjoara din poşetă. Nu cred că a adus oglinjoara special pentru asta, pare genul care poartă la îndemână penseta, pila, pudra, rujul şi mascara. Posibil strictul necesar, pentru ea. Chiar dacă unii cataloghează acest obicei drept scumpă frivolitate ce smulge un zâmbet ironic, maxim două, eu susţin “strictul necesar” al fiecăruia, oricât de excentric ar fi. Cum este, spre exemplu, triada ochelari de soare-parfum-perie, care nu părăseşte niciodată torpedoul maşinii şi care face casă bună cu cele două cutii de cd-uri.

Chanel no. 5! Te izbeşte şi te lasă plutind într-o atmosferă familiară. Cunoaştem cu toţii fenomenul; dacă nu l-ai avut chiar tu, l-ai oferit cadou sau îl ştii de la o prietenă. Chanel no. 5 e inconfundabil şi îl poartă doamna de la două mese distanţă care îşi deschide tacticos laptopul. Comandă un ceai şi pentru câteva secunde se pierde cu privirea. Se gândeşte probabil la ultima vacanţă în Tunisia, în care a făcut poze cu cămila doar pentru a le da satisfacţie copiilor. Ar fi preferat să fie chiar acum la piscina hotelului în care a fost cazată, răcorindu-se cu cocktailuri dulci.

Dar sunt doar fantezii.