pentru fiecare

"sunt mutre fara buze si buze varuite
si falci fara dantura, la verdele postav,
si degete in friguri de iad, umbland pripite
in golul din poseta si-n bietul san hulpav

si lustrele-n tavanul murdar al spelbei ceti,
enorme lampi varsandu-si lumina ca o pata
pe fruntea mohorata a marilor poeti
veniti sa-si risipeasca sudoarea-nsangerata-
..................................
adanca-mpatimire si neclinitrea ei,
funebra bucurie de tarfa imbatranita,
negustorind pe fata, aici, sub ochii mei,
si numele si vraja pe pulpe pipaita.

si-n fata pizmei, groaza mi se paru fireasca
vazand sarmanii oameni, in zelul lor cupid,
satui de propriul sange, luptand ca sa gaseasca
durerea-n loc de moarte, gheena-n loc de vid."
jocul, baudelaire

toti, de-a lungul vietii, facem schimburi. schimbam papusi pe dermatografe, inghetata pe deadlineuri, plastic pe matase, anderson pe balzac, cartofi prajiti pe o delicioasa masa vegetariana, vise pe bani, copii pe planuri de viitor, etc. cel mai important schimb, daca e sa fie facut vreodata, este schimbul de incredere si/sau iubire. cred ca are cel mai ridicat grad de risc, fiind posibil sa ramai apoi fara idei de schimburi ulterioare. in breakfast at tiffany's, hepburn spunea ca nimeni nu apartine nimanui, fiecare e liber de orice angajament. partenerul ei ii da replica, spunand ca da, oamenii chiar apartin unii altora, aceasta fiind singura sansa pe care o avem la fericire.
sunt de acord cu el, in orice fel de relatie, inca de la inceput, incepe o negociere, ori cu o tarfa, ori cu un om batran, ori cu un viitor iubit. incepe o negociere tacita, cu un grad de risc imprevizibil la inceput. pe masura ce va cunoasteti, va dati seama cam care este riscul. pentru ca altfel nu am putea fi oameni, riscam fiind constienti ca putem suferi la un moment dat, ajungand poate sa negociem numai cu tarfe (umane, nu ma refer numai la prostituate). insa, poate ca este chiar sansa la fericire pe care o avem. asa ca, negociati si schimbati in continuare. nu se stie de unde apare sansa.