Lola

Lola infasoara guma de mestecat din gura de doua ori, in jurul aratatorului. Lola ar vrea sa deruleze doua saptamani din viata in mijlocul patului, avand pe corp doar niste sosete tricotate, lungi. Lola studiaza clavicule frumoase si deseneaza in mintea ei curbe care nu exista.
Adulmeca suflete de la distanta si le fura tot zvacul. Lola vrea artificii in dormitor si sampanie veche de 300 de ani. Vrea evenimente organizate in localuri cu podele de marmura, pe care sa tropaie cu tocurile McQueen si sa nu cada. Lola vrea sa nasca ascultand muzica in casti.
Are cele mai ciudate gusturi. Lola poarta cape violet din catifea atunci cand ploua. Lola ofera aur celor care o asculta.

Dimineata cu zahar

Pentru ca este multa cafea la filtru, multa si prea tare, aproape motorina, trebuie sa pun mai mult zahar, si adaug si putina apa daca e nevoie.

Mie mi se intinde creionul dermatograf si incerc sa-l estompez putin cu degetele. Mie imi apar punctulete negre pe pleoape, saruturi timide din partea genelor incarcate cu mascara. Imi fac manichiura si apar contururi pe langa unghii. Nu ma deranjeaza. Mie imi sare oja si nu refac manichiura in ziua respectiva, nici urmatoarea. Eu ma acopar cu crema de mure.

In dimineti ca asta as pune cauciucuri de iarna si as pleca pana la Brasov. As avea cu mine Morcheeba si Bloody Beetroots. Poate si niste Africa Hitech. As trece pe la Mc inainte (da sa fie dimineata-dimineata, bruma si soare rece) si obligatoriu o punga de macarons. Si de-acolo, ma opresc unde-am chef.

1 decembrie

este destul de frig aici. am reglat caloriferul pe 5 si am pus pe mine o paturica IKEA, cu franjuri. pentru ca aseara au degenerat lucrurile, dupa vin fiert si o vorba cu o prietena veche si foarte draga, acum ma refac. ma uit pe youtube la filmulete cu miscarea legionara si ma gandesc ca n-ar fi rau deloc sa.....Cu toate astea, nu prea-mi place relatia lor cu divinitatea. fiecare cu ale lui, pana la urma.

o tigara si 5 minute mai tarziu, o mini-lista cu filme de vazut e foarte foarte necesara. n-am vazut un film bun de secole. si ma amuza exprimarile mele hiperbolice care nu spun, de fapt, nimic. te-am impresionat? nu? nici asta nu reusesc. de secole inseamna de o luna. tot e mult. dar in seara asta ma uit la trash humpers, mai este vin, tigari sunt, pacat ca doar slims.

in alta ordine de idei, mi-am luat lotiuni parfumate de la yves rocher si sunt cele mai tari. si cel mai tare truc, de fapt, este sa spargi cateva capsule de vitamina E si sa amesteci continutul cu crema. e recomandat mai ales iarna!

trecand peste gandurile din universul feminin si nu numai, imi trebuie ceva inspiratie pe directia violenta....ceva extrem? sporturi extreme? nu. violenta, descrisa frumos in cadre lungi de film sau in printuri castigatoare la festivaluri de publicitate. aveti din astea? american history x.

dar nu, azi e seara lui harmony korine. si caldurica ikea.

ce se-ntampla noaptea

-Haideee ca ce se-ntampla acolo e....e prea bine, iti zic.

Evit stangaci resturile de saorma de pe strada, o voma si ma cuprinde lumina calda, verde, care razbate prin geamurile localului doar ca sa se poata intinde pe mine. Aproape ca-mi pare rau ca n-am luat nimic la mine - inauntru este, la propriu, un haos complet binevenit - oameni care celebreaza suprematia instinctelor si care, sub stricta supraveghere a romului, se vaneaza intre ei. Este aproape ciudat cum intr-un bar atmosfera poate fi comparabila cu cea data de intunericul umed, ostil (si atat de adictiv) din club. O voce stridenta, deranjanta, ma impunge insistent si cere loc sa treaca...fata. Stiu ca nu vroia sa fiu acolo. In prima faza, pare un pigmeu urat, dornic sa genereze niste reactii, fie ele pozitive sau negative. Rade mult, isi trece mainile prin par si apoi contureaza delicat, cu degetul, traseul vizual pe care cei jur sa-l urmeze.

Paharul in care se-nghesuie atatea cuburi de gheata pare prea rece, dar cred ca pana la urma este mana lui prea calda, care a luat, pana la urma, paharul. O prezenta obligatorie in dreapta mea, despre care nu stiu foarte multe. In jur, toate zgomotele se prabusesc si o dulce nepasare se raspandeste pe langa noi. El stie ca, desi pentru foarte putin timp, m-a facut sa zambesc, sa fiu vulnerabila si aproape sa-l las sa ma mai priveasca putin. Apoi, la bar: combate rapid orice stare anxioasa si amplifica senzatiile din timpul flirtului. Cateva ore mai tarziu, cobor din taxi, cumpar 2 ciocolate, 2 pachete de tigari si o cola. Ma impiedic in drum spre pat si fac mult zgomot. In pat o sa gasesc mana lui calda.

imi place repede

ti s-a intamplat vreodata sa nu-ti amintesti, pur si simplu, ce-ai facut in ultimele zile? n-ai amnezie, stii cum te cheama, si totusi n-ai putea retrai sau rememora o anumita activitate pentru ca iti scapa detaliile. stii ca te-ai dus la dentist. dar o buna parte din ce s-a intamplat de fapt s-a sters, ca si cum noaptea a suflat iritata un val de fum narcotic peste activitatile mult prea solicitante din timpul zilei. eu sar de pe scaunul de la birou direct in baie. remarc santuletele mici care se umplu cu firimituri de apa, intre placile de gresie, la fel cum remarc si contrastul dragut intre culoarea ojei de pe unghii si bleu-ul spalacit al placilor alese de tata. imi priponesc ochii picurati cu caramel in oglinda si am o viziune foarte fast-forward: in casa mea din blocul nou o sa am nuante de rosu cu siguranta, in niciun caz bleu vag si sters. ma trezesc cum fac cercuri obsesive si regulate pe fata, cu miscari la fel de caraghioase ca cele ale fetelor-porno de pe vinilurile de aerobic din anii 80. Doar ca eu aplic fondul de ten pe fata si incerc, printre flash-backuri si viziuni fantasmagorice din viitor, sa fac fata prezentului, trecand prin el si fiind constienta de ochii migdalati din dotare doar cand privesc in oglinda sau in ochii altcuiva. Oricui altcuiva (si doar persoane anume), pentru ca din dorinta de a evita aceste scan-check-uri brutale si foarte abrazive, emotional vorbind, care impun cu necesitate recunoasterea propriei constiinte intr-o lume cu totul straina, o fac foarte rar. in masina ascult acelasi cd de prea mult timp. si oricum, in timp ce ma feresc aproape psihotic de scrumul care se ingramadeste pe mine cu inversunare, in loc sa fuga liber pe alte parbrizuri, eu sunt deja la masuta din irish pub, unde urmeaza sa ma intalnesc cu cineva.

si toate pentru ca ne place REPEDE asa de mult si pentru ca prezentul e prea grabit ca sa putem face ceva cu el, in mod real.

Fantezii de cafenea

În jurul meselor mici şi rotunde, în stil parizian, se încheagă poveşti suculente. Şi nu mă refer la fripturi în sânge ci la fragmente de viaţă, la situaţii care rămân în perimetrul mărginit de scaune şi canapele. Ca în Pulp Fiction; unii plănuiesc un jaf, alţii discută despre Dumnezeu si retragerea din lumea interlopă.

Schimbând contextul, la o cafenea din Bucureşti, chelneriţa îşi admiră unghiile lăcuite cu Mac, cadou de la sora ei, proaspăt întoarsă din L.A. Aflu detalii domestice stând la măsuţa de lângă bar. Ioana (căci aşa o cheamă), mestecă gumă zgomotos şi serveşte un cuplu de bătrânei cu plăcintă de lămâie. Rar dau peste localuri care servesc plăcintă de lămâie.

Îmi plac cuplurile septuagenare. Se înţeleg din priviri şi discută despre ce cadou ar putea oferi nepoţilor la absolvirea facultăţii. Ridică bănuitor din sprâncene când îşi aduc aminte de diploma nepotului, pe care scrie “specialist în relaţii publice” şi îşi fac griji cu privire la viitoarea sa carieră, într-un domeniu confuz şi pe o piaţă instabilă.

În dreapta mea, burlacul afacerist mai cere două pliculeţe de zahăr şi aruncă priviri scurte manşetelor de la cămaşă. Cu siguranţă are o întâlnire şi vrea să-ncapă în descrierea unei imagini impecabile. Soarbe de câteva ori din cafeaua cu lapte şi se ridică brusc pentru a întâmpina un fotograf. Picioarele scaunului scrijelesc deranjant podeaua cafenelei şi burlacul afacerist se emoţionează, vărsând cafeaua pe manşetele albe, albe…

Un clinchet cristalin se risipeşte în tot localul. Într-un separeu, câteva fete sărbătoresc logodna prietenei lor. Încântată de perspectiva unui viitor care sună foarte…portocaliu, alături de bărbatul visurilor şi realităţii sale, domnişoara demonstrează veridicitatea diamantului pe oglinjoara din poşetă. Nu cred că a adus oglinjoara special pentru asta, pare genul care poartă la îndemână penseta, pila, pudra, rujul şi mascara. Posibil strictul necesar, pentru ea. Chiar dacă unii cataloghează acest obicei drept scumpă frivolitate ce smulge un zâmbet ironic, maxim două, eu susţin “strictul necesar” al fiecăruia, oricât de excentric ar fi. Cum este, spre exemplu, triada ochelari de soare-parfum-perie, care nu părăseşte niciodată torpedoul maşinii şi care face casă bună cu cele două cutii de cd-uri.

Chanel no. 5! Te izbeşte şi te lasă plutind într-o atmosferă familiară. Cunoaştem cu toţii fenomenul; dacă nu l-ai avut chiar tu, l-ai oferit cadou sau îl ştii de la o prietenă. Chanel no. 5 e inconfundabil şi îl poartă doamna de la două mese distanţă care îşi deschide tacticos laptopul. Comandă un ceai şi pentru câteva secunde se pierde cu privirea. Se gândeşte probabil la ultima vacanţă în Tunisia, în care a făcut poze cu cămila doar pentru a le da satisfacţie copiilor. Ar fi preferat să fie chiar acum la piscina hotelului în care a fost cazată, răcorindu-se cu cocktailuri dulci.

Dar sunt doar fantezii.

asa e in romania

O brigada de tiganusi -hoti, personaje care ocupa abuziv centrul vechi al capitalei, creand un contrast cu terasele poleite si care genereaza idei xenofobe, involuntar. se urca in metrouri, suspendand in aer un timbru vocal specific care te face sa intorci privirea. vin la semafor, se lipesc de faruri si umbla desculti, chiar si iarna, purtand catelusi in brate. tiganii. majoritatea creaza o stare de disconfort profunda, te baga intr-o celula numita angoasa si te tin prizonier. nu prezenta lor e cea care creaza starea asta, ci incercarea lor, repetata, obsesiva (pana la urma este cea care le defineste existenta) de a "castiga" ceva prin jaf mental, emotional, material. fac roata haotic in bocancii plini de noroi, coboara din carutele in care incap vreo 10-20, toti, si isi cladesc imperii de prost-gust, sprijinite pe relatii de sange negru si sustinute de toleranta celui care plateste impozit.

nu imi plac tiganii. un vecin a stat internat in spital luni de zile in urma unei "pedepse" aplicate in statia de autobuz, pentru ca a refuzat sa le predea portofelul. pe champs-elysees, la o terasa, un chelner care goneste o tiganca cu aceeasi sila cu care alungi o musca toxica, ne asigura ca "e doar o tiganca din romania, am scapat de ea". in scoala generala am asistat la o scena de tortura psihica destinata unei colege. si n-am facut nimic.

imi displac profund ojele ieftine cu sidef, la fel cum imi displac functionarele publice murate in profunzime in butoiul cu prostie. ma duc la administratia financiara a sectorului 2 sa inregistrez un contract si o stimabila cu bucle mov imi spune ca pentru persoanele fizice e "in cealalta parte". in cealalta parte oamenii chiar isi fac treaba. dau telefoane, se intereseaza. contractul trebuia inregistrat la doamna cu bucle. iesise din tura.

dar nu e totul rau. pe langa toate cele n locuri pe care "trebuie sa le vezi", (si este mai mult decat o afirmatie din categoria reclama de guerilla pe facebook)...

ador bucurestiul. imi place cum se vede calea victoriei de sus, dintr-un apartament vechi cu usi inalte si vopsea scrijelita. dupa ploaie, pe langa intercontinental, te straduiesti sa resuscitezi in memorie imagini sepia cu orasul "de altadata", cand se purtau palarii cu boruri largi si manusi albe. sau poti sa formezi un colaj al prezentului: sa ai in priviri zambetele dedicate ale fetelor vintage, amaraciunea unei blonde care si-a pierdut brelocul, barba vanzatorului de ziare in care se preling resturi de saorma, sunetul de mesaj pe telefon, vibratia care imprastie emotia, incordarea pe care tipul ala bun a suportat-o, stand umil pe treptele de la tnb. cand te simti presat de aburii iluzorii din cluburi, de texte si discutii care te dezgolesc brutal, preferi sa o arzi aiurea, pur si simplu. la film, la marginea bucurestiului. poti pierde o noapte intreaga ascultand cum motoarele se intrec cu adrenalina sau te poti refugia cu cei mai buni prieteni pe marginea lacului plumbuita, cu o sticla de vin.se intampla sa vina un tigan sa-ti ofere niste role "noi noute" dar pana la urma ii dai o tigara. era un tigan ok...