1 girl, 2 possibilities
Tuesday, December 6, 2011
Lola
Adulmeca suflete de la distanta si le fura tot zvacul. Lola vrea artificii in dormitor si sampanie veche de 300 de ani. Vrea evenimente organizate in localuri cu podele de marmura, pe care sa tropaie cu tocurile McQueen si sa nu cada. Lola vrea sa nasca ascultand muzica in casti.
Are cele mai ciudate gusturi. Lola poarta cape violet din catifea atunci cand ploua. Lola ofera aur celor care o asculta.
Sunday, December 4, 2011
Dimineata cu zahar
Mie mi se intinde creionul dermatograf si incerc sa-l estompez putin cu degetele. Mie imi apar punctulete negre pe pleoape, saruturi timide din partea genelor incarcate cu mascara. Imi fac manichiura si apar contururi pe langa unghii. Nu ma deranjeaza. Mie imi sare oja si nu refac manichiura in ziua respectiva, nici urmatoarea. Eu ma acopar cu crema de mure.
In dimineti ca asta as pune cauciucuri de iarna si as pleca pana la Brasov. As avea cu mine Morcheeba si Bloody Beetroots. Poate si niste Africa Hitech. As trece pe la Mc inainte (da sa fie dimineata-dimineata, bruma si soare rece) si obligatoriu o punga de macarons. Si de-acolo, ma opresc unde-am chef.
Thursday, December 1, 2011
1 decembrie
o tigara si 5 minute mai tarziu, o mini-lista cu filme de vazut e foarte foarte necesara. n-am vazut un film bun de secole. si ma amuza exprimarile mele hiperbolice care nu spun, de fapt, nimic. te-am impresionat? nu? nici asta nu reusesc. de secole inseamna de o luna. tot e mult. dar in seara asta ma uit la trash humpers, mai este vin, tigari sunt, pacat ca doar slims.
in alta ordine de idei, mi-am luat lotiuni parfumate de la yves rocher si sunt cele mai tari. si cel mai tare truc, de fapt, este sa spargi cateva capsule de vitamina E si sa amesteci continutul cu crema. e recomandat mai ales iarna!
trecand peste gandurile din universul feminin si nu numai, imi trebuie ceva inspiratie pe directia violenta....ceva extrem? sporturi extreme? nu. violenta, descrisa frumos in cadre lungi de film sau in printuri castigatoare la festivaluri de publicitate. aveti din astea? american history x.
dar nu, azi e seara lui harmony korine. si caldurica ikea.
Tuesday, July 26, 2011
ce se-ntampla noaptea
Evit stangaci resturile de saorma de pe strada, o voma si ma cuprinde lumina calda, verde, care razbate prin geamurile localului doar ca sa se poata intinde pe mine. Aproape ca-mi pare rau ca n-am luat nimic la mine - inauntru este, la propriu, un haos complet binevenit - oameni care celebreaza suprematia instinctelor si care, sub stricta supraveghere a romului, se vaneaza intre ei. Este aproape ciudat cum intr-un bar atmosfera poate fi comparabila cu cea data de intunericul umed, ostil (si atat de adictiv) din club. O voce stridenta, deranjanta, ma impunge insistent si cere loc sa treaca...fata. Stiu ca nu vroia sa fiu acolo. In prima faza, pare un pigmeu urat, dornic sa genereze niste reactii, fie ele pozitive sau negative. Rade mult, isi trece mainile prin par si apoi contureaza delicat, cu degetul, traseul vizual pe care cei jur sa-l urmeze.
Paharul in care se-nghesuie atatea cuburi de gheata pare prea rece, dar cred ca pana la urma este mana lui prea calda, care a luat, pana la urma, paharul. O prezenta obligatorie in dreapta mea, despre care nu stiu foarte multe. In jur, toate zgomotele se prabusesc si o dulce nepasare se raspandeste pe langa noi. El stie ca, desi pentru foarte putin timp, m-a facut sa zambesc, sa fiu vulnerabila si aproape sa-l las sa ma mai priveasca putin. Apoi, la bar: combate rapid orice stare anxioasa si amplifica senzatiile din timpul flirtului. Cateva ore mai tarziu, cobor din taxi, cumpar 2 ciocolate, 2 pachete de tigari si o cola. Ma impiedic in drum spre pat si fac mult zgomot. In pat o sa gasesc mana lui calda.
Tuesday, April 26, 2011
imi place repede
Friday, October 1, 2010
Fantezii de cafenea
În jurul meselor mici şi rotunde, în stil parizian, se încheagă poveşti suculente. Şi nu mă refer la fripturi în sânge ci la fragmente de viaţă, la situaţii care rămân în perimetrul mărginit de scaune şi canapele. Ca în Pulp Fiction; unii plănuiesc un jaf, alţii discută despre Dumnezeu si retragerea din lumea interlopă.
Schimbând contextul, la o cafenea din Bucureşti, chelneriţa îşi admiră unghiile lăcuite cu Mac, cadou de la sora ei, proaspăt întoarsă din L.A. Aflu detalii domestice stând la măsuţa de lângă bar. Ioana (căci aşa o cheamă), mestecă gumă zgomotos şi serveşte un cuplu de bătrânei cu plăcintă de lămâie. Rar dau peste localuri care servesc plăcintă de lămâie.
Îmi plac cuplurile septuagenare. Se înţeleg din priviri şi discută despre ce cadou ar putea oferi nepoţilor la absolvirea facultăţii. Ridică bănuitor din sprâncene când îşi aduc aminte de diploma nepotului, pe care scrie “specialist în relaţii publice” şi îşi fac griji cu privire la viitoarea sa carieră, într-un domeniu confuz şi pe o piaţă instabilă.
În dreapta mea, burlacul afacerist mai cere două pliculeţe de zahăr şi aruncă priviri scurte manşetelor de la cămaşă. Cu siguranţă are o întâlnire şi vrea să-ncapă în descrierea unei imagini impecabile. Soarbe de câteva ori din cafeaua cu lapte şi se ridică brusc pentru a întâmpina un fotograf. Picioarele scaunului scrijelesc deranjant podeaua cafenelei şi burlacul afacerist se emoţionează, vărsând cafeaua pe manşetele albe, albe…
Un clinchet cristalin se risipeşte în tot localul. Într-un separeu, câteva fete sărbătoresc logodna prietenei lor. Încântată de perspectiva unui viitor care sună foarte…portocaliu, alături de bărbatul visurilor şi realităţii sale, domnişoara demonstrează veridicitatea diamantului pe oglinjoara din poşetă. Nu cred că a adus oglinjoara special pentru asta, pare genul care poartă la îndemână penseta, pila, pudra, rujul şi mascara. Posibil strictul necesar, pentru ea. Chiar dacă unii cataloghează acest obicei drept scumpă frivolitate ce smulge un zâmbet ironic, maxim două, eu susţin “strictul necesar” al fiecăruia, oricât de excentric ar fi. Cum este, spre exemplu, triada ochelari de soare-parfum-perie, care nu părăseşte niciodată torpedoul maşinii şi care face casă bună cu cele două cutii de cd-uri.
Chanel no. 5! Te izbeşte şi te lasă plutind într-o atmosferă familiară. Cunoaştem cu toţii fenomenul; dacă nu l-ai avut chiar tu, l-ai oferit cadou sau îl ştii de la o prietenă. Chanel no. 5 e inconfundabil şi îl poartă doamna de la două mese distanţă care îşi deschide tacticos laptopul. Comandă un ceai şi pentru câteva secunde se pierde cu privirea. Se gândeşte probabil la ultima vacanţă în Tunisia, în care a făcut poze cu cămila doar pentru a le da satisfacţie copiilor. Ar fi preferat să fie chiar acum la piscina hotelului în care a fost cazată, răcorindu-se cu cocktailuri dulci.
Dar sunt doar fantezii.